bricui - definiție și paradigmă | dexonline

3 definiții pentru bricui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bricui vt [At: LTR² / Pzi: ~esc / E: fr briquer] (Mrn) A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bricuí vb., ind. prez. 1 sg. și pl. bricuiésc, 3 sg. bricuiéște

Intrare: bricui

bricui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT408) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bricui	bricuire	bricuit bricuitu‑	bricuind bricuindu‑	singular	plural
		(a) bricui	bricuire	bricuit bricuitu‑	bricuind bricuindu‑	bricuiește	bricuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bricuiesc	(să) bricuiesc	bricuiam	bricuii	bricuisem
	a II-a (tu)	bricuiești	(să) bricuiești	bricuiai	bricuiși	bricuiseși
	a III-a (el, ea)	bricuiește	(să) bricuiască	bricuia	bricui	bricuise
plural	I (noi)	bricuim	(să) bricuim	bricuiam	bricuirăm	bricuiserăm bricuisem
	a II-a (voi)	bricuiți	(să) bricuiți	bricuiați	bricuirăți	bricuiserăți bricuiseți
	a III-a (ei, ele)	bricuiesc	(să) bricuiască	bricuiau	bricuiră	bricuiseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)