optziuni
  • info

14 definitzii pentru brici

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

BRICI brice s. n. Instrument de barbierit cu lama de otzel shi cu maner. [Pl. shi: briciuri] Din sl. bricĭ.

brici sn [At: CORESI PS. 137 / Pl: ~ice / E: vsl брич] 1 Instrument cu limba de otzel foarte ascutzita cu care se rade barba. 2 (Rar; ic) Buza~ Persoana taioasa la vorba.

BRICI brice s. n. Instrument de barbierit cu lama de otzel shi cu maner. [Pl. shi: briciuri] Din sl. bricĩ.

BRICI brice s. n. Instrument cu limba de otzel cu taish foarte ascutzit care serveshte la barbierit. Gura... zimbea fara rautate impresurata de un puf balan care nul atinsese inca briciul. SADOVEANU N. F. 54. ◊ (Metaforic) Frigul se face un brici de otzel. MACEDONSKI O. 147. Timpul e frumos... adica soarele e splendid dar vintul brici. ALECSANDRI S. 154.

BRICI brice s. n. Instrument de barbierit cu limba de otzel. [Pl. shi: briciuri] Slav (v. sl. bricĩ).

BRICI ~e n. Instrument de barbierit avand forma unui cutzit cu maner shi cu o lama de otzel ascutzita. /<sl. britzi

bricĭ n. pl. ce (vsl. bg. bričĭ). Cutzit de ras barba shi mustatzile. Acest cutzit taĭe k bricĭu taĭe foarte bine.

briciu n. cutzit de ras barba. [Slav. BRIČI].

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

brici s. n. pl. bríce

brici s. n. pl. bríce

brici pl. brice

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bríci (brice) s. n. Cutzit de barbierit. Mr. britzi. Sl. briči (Miklosich Slaw. Elem. 15; Lexicon 44; Cihac II 28; DAR; Philippide II 701); cf. alb. brisk tc. biçak (› briceag).

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

brici adj. invar. adv. excelent formidabil.

lame brice shi carice expr. de toate pentru totzi tot ce vrei shi ce nu vrei.

Intrare: brici
brici1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brici
  • briciul
  • briciu‑
plural
  • brice
  • bricele
genitiv-dativ singular
  • brici
  • briciului
plural
  • brice
  • bricelor
vocativ singular —
plural —
brici2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brici
  • briciul
  • briciu‑
plural
  • briciuri
  • briciurile
genitiv-dativ singular
  • brici
  • briciului
plural
  • briciuri
  • briciurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

brici, bricesubstantiv neutru

  • 1. Instrument de barbierit cu lama de otzel shi cu maner. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gura... zimbea fara rautate impresurata de un puf balan care nul atinsese inca briciul. SADOVEANU N. F. 54. DLRLC
    • format_quote metaforic Frigul se face un brici de otzel. MACEDONSKI O. 147. DLRLC
    • format_quote metaforic Timpul e frumos... adica soarele e splendid dar vintul brici. ALECSANDRI S. 154. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.