bribói sm [At: HODOȘ, P. P. 93 / Pl: ~ / E: nct] 1 (Bot; reg; șîs fratele ~ului) Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu rizom vertical, gros, cu tulpina ramificată sus, acoperită cu peri, cu frunze palmatipartite, purpuriu-violacee, care crește în zone umbroase alpine și subalpine și este folosită în medicina populară (Geranium silvaticum) Si: băerile-inimii, grehetin, pliscariță, pliscu-cocorului, sovârf 2 (Bot; reg) Iarba vântului (Geranium columbinum). 3 Priboi.

BRIBÓI s. m. Plantă erbacee cu flori purpurii (Geranium silvaticum). O vrut mama să mă bată C-o jordiță de briboi, Să mă-nvețe la război. HODOȘ, P. P. 93.

BRIBÓI s. m. Plantă erbacee cu flori purpurii (Geranium silvaticum).

bribói (plantă) (reg.) s. m., pl. bribói, art. bribóii

bribói s. m., pl. bribói, art. bribóii

BRIBÓI s. (BOT.; Geranium silvaticum) (reg.) fratele-briboiului.

BRIBOI s. (BOT.; Geranium silvaticum) (reg.) fratele-briboiului.

bribói, briboi, s.m. – (bot.) Plantă erbacee, cu flori purpurii; iarba-vântului (Geranium columbinum L.), floarea-vinului, mușcata-jidului (Geranium macrorrhizum L.). ■ (med. pop.) Se folosește pentru dureri de stomac și de șale (Borza, 1968). – Et. nec. (DEX, MDA, NDU).

bribói, briboi, s.m. – (bot.) Plantă erbacee, cu flori purpurii; iarba-vântului (Geranium columbinum L.). Floarea vinului, mușcata jidului (Geranium macrorrhizum L.). Se folosește pentru dureri de stomac și de șale (Borza 1968). Floare roșie-alburie, cu miros de mentă (Geranium alpestre). – Et. nec. (MDA, NDU).

BRIBÓI s. m. Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina păroasă, înaltă de 30-70 cm și flori purpurii, răspăndită prin pajiști și buruienișuri în regiunile de munte (Geranium sylvaticum).