5 definiții pentru brehnace
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
brehnáce sf [At: BIBLIA (1688), 369, 2 / V: ~hana ~, -hăn~, ~naie, ~nice / E: cf brehni] (Bot; reg) Uliu.
BREHNACE s. f. (Mold.) Specie de uliu. A: Brehnacea de sus iepurile supt stîncă vîrît … pîndea. CANTEMIR, IST. Aripile vulturilor, brehnicilor, rarăilor. CANTEMIR, IST. // B: S-au rînduit spre hrana brehnacelor. BIBLIA (1688). Variante: brehnice (CANTEMIR, IST.) Etimologie necunoscută. substantiv feminin
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
brehnáce f., pl. ăcĭ (d. brehnesc). Un fel de ulĭ. – În Bz. -ácă, pl. -ace și ăcĭ. În biblia d. 1688 pl. -ace. Deci sing. -acă. Și -íce.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BREHNICE s. f. v. brehnace. substantiv feminin
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
brehnáce s.f. (înv.) un fel de uliu; erete.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F104) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F123) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||