bóșcă¹ sf [At: GALACTION, V. ROM. iulie-august 1931, 10 / V: boaș- / Pl: boște, boști, bosci / E: nct] 1 Grămadă de lemne acoperite cu iarbă, care se carbonizează în aer liber. 2 Pivniță mică (pentru legume).

bóșcă² sf [At: LB / Pl: bosce, ~ște / E: mg bocska] (Trs; mgm) 1 Butoiaș. 2 Vas pentru ulei.

1) bóșcă f., pl. ște, ștĭ, șcĭ (cp. cu boșcă 2). Munt. Vest. Zemnic (pivniță mică saŭ bordeĭ de păstrat legume). V. temnic.

2) bóșcă f., pl. ște, ștĭ, șcĭ (ung. bocska, bg. bočk, butoĭaș, rus. bóčka, butoĭ, vsl. bučĭka, rudă cu bute. V. poloboc). Trans. vest. butoĭaș.

zemnic s.n. (înv., reg.) Pivniță, beci. Zemnicele cu hrană și băutură (SADOV.). ♦ Adăpost în pămînt în care se țin stupii • pl. -ce, (reg.) -ci. /<bg. земник, ucr. земник.

zémnic și zí- n., pl. e (rut. zemnik, d. zémno, frig; bg. zimnik). Pivniță maĭ mică de păstrat legume orĭ stupĭ. – Mold. Pop. zămnic. În Munt. vest boșcă. V. ĭestic, celar, gherghir.

zemnic s. v. BECI. PIVNIȚĂ.

bóșcă, bóște, s.f. (reg.) 1. pivniță mică. 2. butoiaș.

bóșcă, boște, (boașcă), s.f. – (reg.) 1. Butoiaș. 2. Partea inferioară a lămpii, în care se pune petrolul. 3. Umflătură. 4. Boșca capului = cutia craniană. 5. Capul florii-soarelui. 6. Stup de viespi. ♦ „Pita, când o vede popa, era numai o boașcă” (Bilțiu, 1994: 304; Costeni). – Din magh. bocska (MDA) < sl. bučika (Miklosich, cf. DER).

bóșcă, -te, s.f. – 1. Butoiaș. 2. Partea inferioară a lămpii, în care se pune petrolul (Lexic reg. 1960). – Din magh. bocska (MDA).