BOURRÉE s. n. 1. Vechi dans popular francez cu ritm vioi devenit dans de curte. ♦ Melodie dupa care se executa acest dans. 2. Un fel de fagot. [Pr.: buré] Cuv. fr.

bourrée sni [At: DEX² / P: buré / E: cuv fr] 1 Vechi dans popular cu ritm vioi. 2 Melodie dupa care se danseaza bourree 2(1).

BOURRÉE s. n. 1. Vechi dans popular francez cu ritm vioi; melodie dupa care se danseaza. 2. Un fel de fagot. [Pr.: buré] Cuv. fr.

BOURRÉE s.n. 1. Vechi dans popular francez cu ritm vioi; melodia acestui dans. 2. Instrument muzical asemanator cu fagotul. [Pron. buré pl. euri. / < fr. bourrée].

BOURRÉE [BURÉ] s. n. vechi dans popular francez cu ritm vioi cunoscut shi k dans de curte; melodia corespunzatoare. (< fr. bourrée)

bourrée (fr.) [pron. buré] (bourrée) s. n. art. bourréeul; pl. bouréeuri

bourrée (cuv. fr. [bure]) vechi dans popular (raspandit inca in unele provincii din Frantza) cunoscut shi k dans de curte care a intrat in suitele* instrumentale. Dupa unele pareri b. ar fi originara din Auvergne dupa altele din Biscaya (Spania). K dans popular b. are doua forme: una in ritm binar* (Berry Bourbonnais Languedoc) shi alta in ritm ternar* cu al 2lea timp (2) slab; aceasta din urma este forma cea mai raspandita shi se pare cea mai veche (Auvergne Limousin). Cam prin 1565 b. din Auvergne a ajuns dans la Curte devenind din ce in ce mai rafinat; a disparut k atare prin sec. 19. Incepand cu 1650 b. a fost incorporata in suitele instr. iar Lully M.A. Charpentier au introduso in balete* shi in opera*. Forma binara in tempo vioi (de obicei ¢) denumita shi b. fr. a fost frecvent folosita in suitele unor compozitori straini (Bach Haendel Muffat). B. dispare de pe la 1750 timp de aproape un sec. din lucrarile instr. dar e reluata sub semnul shcolilor natzionale orientate spre folc. sau al neoclasicismului.