2 definiții pentru borgata
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BORGÁTA s. f. locuință construită, fără aprobare, în zonele agricole de la periferia orașelor italiene. (< it. borgata)
borgáta s. f. ◊ „La Roma, în perioada postbelică, au apărut o sută de borgate (locuințe grupate în mici așezări, ridicate fără permis de construcție, în zonele agricole de la periferia orașelor).” Cont. 31 VIII 79 p. 12 (din it. borgata)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: borgata
borgata substantiv feminin
| substantiv feminin (F159) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||