bordei sn [At: DOSOFTEI V. S. 25/2 / V: (inv) ~eai bur~ / Pl: ~ee / E: nct] 1 Incapere sapata (pe jumatate) in pamant shi acoperita cu pamant paie sau stuf. 2 Locuintza mica rudimentara.

BORDÉI bordeie s. n. Locuintza rudimentara pe jumatate sapata in pamint shi acoperita cu pamint cu paie sau cu stuf. Din strimbele bordeie astazi cresc SHi catan soare falnicele blocuri Din cartierul nou muncitoresc. CASSIAN 23. Mijeshte o raza de bine in muced bordei shin uzine. TOMA C. V. 309. Zi intii Mai a sosit in sat shi bate la toate ushile la bordeie la case shi la curte. RUSSO S. 121. Nai usha la bordei se zice k mustrare celui care uita sa inchida usha in urma lui. Cite bordeie atitea obiceie exprima mirarea cuiva cind constata un obicei care i se pare curios.

BORDÉI bordeie s. n. Locuintza rudimentara (pe jumatate) sapata in pamant shi acoperita cu pamant paie sau stuf.

BORDÉI ~ie n. 1) Locuintza rudimentara sapata (pe jumatate) in pamant shi acoperita cu pamant paie sau stuf. 2) fig. pop. Casutza saracacioasa shi neingrijita intrata pe jumatate in pamant. * Cate ~ie atatea obiceie fiecare cu obiceiul sau. /Orig. nec.

bordéĭ shi éŭ n. pl. eĭe (aceĭashĭ orig. cu bordel luat de noĭ de la Gepizĭ orĭ de la Gotzĭ. D. rom. vine bg. bordeĭ shi burdeĭ rut. burdeĭ). Locuintza tzaraneasca primitiva in pamint shi care are numaĭ acoperamintu afara. Azĭ au devenit rare shi servesc maĭ mult la k adapost p. bivolĭ pe marginea Dunariĭ. Eles maĭ calduroase ĭarna decit casele cu paretzĭ suptzirĭ. V. coliba.

bordeiu n. 1. locuintza tzaraneasca adancita in pamant shi acoperita tot cu pamant sau cu stuf; 2. fig. orice casa modesta: s’am shi eu un bordeiu. [Dintr’un primitiv bord (conservat k nume topografic) shi identic cu borta; cf. paralelismul fonetic analog intre burd (de unde burduf) shi burta].

bordéi s. n. pl. bordéie

bordéi s. n. pl. bordéie

bordei pl. bordeie

BORDÉI s. v. coliba.

BORDEI s. coliba (reg.) obor (Transilv.) cobasha (Mold. shi Transilv.) poiata (prin Ban.) zomonitza. (Moshneagul locuia intrun ~.)

Bordei ≠ castel palat

bordéi (bordéie) s. n. Coliba. Var. burdei. Origine discutabila dar probabil mai putzin obscura decit se considera. Coincide cu fr. bordel sp. borda (REW 1216); dar aceasta coincidentza este intimplatoare. Bazinduse pe aceasta asemanare Gamillscheg Rom. Germ. II 263 shi Scriban Arhiva XXXIX 93 au vrut sa explice cuvintul pornind de la un germ. bord „scindura” posibilitate respinsa de Densusianu GS VII 88. Principala ratziune a obiectziilor specialishtilor fatza de aceasta derivare este cunoscuta absentza a termenilor germanici vechi in rom. Dupa Lahovary 315 este cuvint anterior fazei indoeuropene. Tot Densusianu GS VII 89 recurge la un indoeuropean bhardh fara sa indice calea sa de patrundere. REW 1216 shi DAR dupa ce au respins ipoteza unui etimon germanic se refera la bg. In sfirshit Giuglea Dacor. III 594 porneshte de la rom. bord „bulgare uscat” care ar proveni din gr. In ce ne priveshte credem k ar fi inutil sa cautam atit de departe in trecut. Bordei ar putea fi despartzit cu greu de cuvinte k burda bujda bujdei bushdei bujdeuca care inseamna toate „coliba” (cf. buda). Cf. rut. bordej sb. burdely bg. burdei bordei mag. bordej bordely care uneori se considera a proveni din rom. (Candrea Elemente 402; Capidan Raporturile 220).

bordéi bordeie (burdei) s.n. Coliba sapata partzial in pamant shi acoperita cu paie sau crengi: „Eshatz mute din burdei / Sa vedetzi afara cei” (Papahagi 1925: 227). Termen utilizat rar in Maramuresh; se prefera sin. coliba. ♦ (onom.) Bordei Bordean Bordeanu Bordeianu nume de familie (30 de persoane cu aceste nume in Maramuresh in 2007); Bordei porecla in Berbeshti (ALRRM 1969: XVI). Et. nec. (MDA). Cuvant autohton (Hasdeu; Russu) cf. alb. borde „gaura”. „In limbile vecine cuvantul este imprumutat din romana unde e autohton” (Russu 1981: 267; Candrea Capidan): ucr. bordej bg. burdei sb. burdely magh. bordej bordely.

bordéi e s.n. Coliba sapata partzial in pamant shi acoperita cu paie sau crengi. Termen utilizat rar in Maramuresh; se prefera sin. coliba. Bordei porecla in Berbeshti (ALR 1969: XVI). Cuvant autohton (Hasdeu 1894 Russu 1981); „In limbile vecine cuvantul este imprumutat din romana unde e autohton” (Russu 1981: 267 Candrea Capidan).

BORDEI VERDE com. in jud. Braila; 3.812 loc. (1991). Expl. de petrol.

GUERRE AUX CHATEAUX PAIX AUX CHAUMIÈRES (fr.) razboi castelelor pace bordeielor Cuvinte propuse de moralistul Nicolas Chamfort k deviza a armatelor revolutzionare franceze.

bordei bordeie s. f. inchisoare.