opțiuni
  • info

13 definiții pentru bonifica

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

bonifica vt [At: DA / Pzi: bonific / E: fr bonifier] 1 A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau deteriorare întâmplătoare). 2 A face rabat.

BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsă la marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întîmplătoare, sau pentru nepotrivire de calitate). ♦ A face rabat.

BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare sau nepotrivire de calitate). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

BONIFICÁ vb. I. tr. A scădea a sumă oarecare din valoarea unei facturi (ca despăgubire). ♦ A face o reducere, un rabat. [P.i. bonífic. / cf. fr. bonifier].

BONIFICÁ vb. tr. a scădea o sumă din valoarea unei facturi; a face o reducere, un rabat. (< fr. bonifier)

A BONIFICÁ bonífic tranz. 1) (sume de bani) A scădea din valoarea unei facturi ca despăgubire. 2) (prețuri) A micșora prin rabat. /<fr. bonifier

A SE BONIFICÁ se bonífică intranz. A deveni superior din punct de vedere calitativ; a se ameliora; a se îmbunătăți. /<fr. bonifier

bonificà v. în materie financiară: a credita cheltueli, a împlini lipsa.

*bonífic, a -á v. tr. (it. bonificare, adică „a face bun”). Ameliorez: a bonifica cîmpu. Creditez cheltuĭelile, împlinesc lipsa (în materie de finanțe).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificá vb., ind. prez. 1 sg. bonífic, 3 sg. și pl. bonífică

bonifica (ind. prez. 3 sg. și pl. bonifică)

Intrare: bonifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bonifica
  • bonificare
  • bonificat
  • bonificatu‑
  • bonificând
  • bonificându‑
 singular plural
  • bonifică
  • bonificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bonific
 (să)
  • bonific
  • bonificam
  • bonificai
  • bonificasem
a II-a (tu)
  • bonifici
 (să)
  • bonifici
  • bonificai
  • bonificași
  • bonificaseși
a III-a (el, ea)
  • bonifică
 (să)
  • bonifice
  • bonifica
  • bonifică
  • bonificase
plural I (noi)
  • bonificăm
 (să)
  • bonificăm
  • bonificam
  • bonificarăm
  • bonificaserăm
  • bonificasem
a II-a (voi)
  • bonificați
 (să)
  • bonificați
  • bonificați
  • bonificarăți
  • bonificaserăți
  • bonificaseți
a III-a (ei, ele)
  • bonifică
 (să)
  • bonifice
  • bonificau
  • bonificară
  • bonificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bonifica, bonificverb

  • 1. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. A face rabat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.