2 definiții pentru bonc (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bonc1, boancă a [At: DAMÉ, T. 68 / Pl: ~nci, boance / E: nct] (D. oi) Fără dinți.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bonc1 (pop.) adj. m., pl. bonci; boáncă, pl. boánce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
Intrare: bonc (adj.)
bonc2 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A63) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)