O definiție pentru bonanța
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BONÁNȚA s. f. (fig.) mină de aur. (< sp., engl. bonanza)
Intrare: bonanța
bonanța substantiv feminin
| substantiv feminin (F159) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||