7 definiții pentru bojoțel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bojoțél sm [At: PANȚU, PL. / V: bogățel / Pl: ~ei / E: pbl bojoc + -el cf bojgățel, boțățel, bozățel] (Bot; reg; mpl) 1 Cutcurig. 2 Spânz.
bojoțél V. bojățel.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bojățél și bojoțél m., pl. eĭ. Meh. Elebor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BOJOȚÉL s. v. cucurig.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bojoțel s. v. CUCURIG.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BOJOȚÉI s. pl. v. spânz.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bojoței s. pl. v. SPÎNZ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: bojoțel
bojoțel substantiv masculin
| substantiv masculin (M12) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)