boișteán sm [At: ANTIPA, F. I., 190 / V: bioeș / P: bo-iș~ / Pl: ~eni / E: boiște + -ean] 1 Pește de 8-12 cm, cu spinarea și părțile laterale verde-închis, cu pete și puncte întunecate, alb pe burtă, care trăiește în apele de munte Si: boeț, boianior, boisă, boiscar, boișcă, boișt, bolfac, crai, crăiesc, crăiește, crăieț, dascăli, foeț, jăete, leancar, pește crăiesc, pește de bătaie, peștele-doamnei, pichic, pitic roșior, roșiuță, scrofiță, verdete, verzișoară, rai boiștiu {Phoxinus phoxinus). 2 Pui de pește.

BOIȘTEÁN, boișteni, s. m. Pește mic, foarte lacom, care trăiește în apele de munte; are formă cilindrică, spatele cafeniu sau verzui și burta albă (Phoxinus phoxinus). Felurite feluri de pești... Iată boișteni, zvîrlugi și porcușori, buni de un borș. SADOVEANU, N. F. 29. Într-o clipă masa fu gata: cîteva foi late și rotunde de podbal cu zglăvoace și boișteni uscați pe vatră. HOGAȘ, M. N. 140. – Pronunțat: bo-iș-.

BOIȘTEÁN, boișteni, s. m. Pește mic cu spatele cafeniu sau verde și burta albă, care trăiește în apele de munte (Phoxinus phoxinus). [Pr.: bo-iș-] – Din boiște + suf. -ean.

BOIȘTEÁN ~éni m. Pește dulcicol, de talie mică, având spatele și laturile de culoare verde-închisă și pântecele alb-argintiu. [Sil. bo-iș-] /boiște + suf. ~an

boiștean m. V. boiște.

boișteán m., pl. eni (d. boiște). Nord. Un fel de obleț de munte (phoxinus levis saŭ cyprinus phoxinus) numit și verdete (vest) și iac (Stam).

boișteán (bo-iș-) s. m., pl. boișténi

boișteán s. m. (sil. bo-iș-), pl. boișténi

BOIȘTEÁN s. (IHT.;Phoxinus phoxinus) (reg.) boiște, borfete, crai, crăieș, crăiete, crăieț, pitic, roșioară, roșior, sular, verdete, verzișoară, pește-crăiesc, pește-de-bătaie, peștele-doamnei, (prin Ban.) scrofiță.

BOIȘTEAN s. (IHT.; Phoxinus phoxinus) (reg.) boiște, borfete, crai, crăieș, crăiete, crăieț, pitic, roșioară, roșior, sular, verdete, verzișoară, pește-crăiesc, pește-de-bătaie, peștele-doamnei, (prin Ban.) scrofiță.