4 definitzii pentru boiama
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
boiamá sf [At: (a. 1790) ap. SHIO / V: bui / Pl: ~le / E: tc boyama] (Irg) Broboada patrata de matase cu dungi largi de fir sau de bumbac Cf bumbac dirmea testemel.
boĭamá shi buĭamá f. (turc. boĭama boĭa basma brodata cu aur; bg. boĭama). Mun. Mod. Rar azĭ. Basma testemel. Lelea cu buĭamale shi badea cu durligele goale se zice ironic cind nevasta e prea bine imbracata ĭar barbatu prea raŭ imbracat. V. bariz boccea dermea naframa.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
boiamá (ále) s. f. (Inv.) SHal fular. Tc. boyama (SHeineanu II 56).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
boiamá s.f. (inv.) basma (patrata) testemel broboada.
- sursa: DAR (2002)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Intrare: boiama
boiama substantiv feminin
| substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||