opțiuni

4 definiții pentru boiama

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boiamá sf [At: (a. 1790) ap. ȘIO / V: bui- / Pl: ~le / E: tc boyama] (Îrg) Broboadă pătrată de mătase, cu dungi largi de fir sau de bumbac Cf bumbac, dirmea, testemel.

boĭamá și buĭamá f. (turc. boĭama, boĭa, basma brodată cu aur; bg. boĭama). Mun. Mod. Rar azĭ. Basma, testemel. Lelea cu buĭamale și badea cu durligele goale, se zice ironic cînd nevasta e prea bine îmbrăcată, ĭar bărbatu prea răŭ îmbrăcat. V. bariz, boccea, dermea, năframă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

boiamá (-ále), s. f. – (Înv.) Șal, fular. Tc. boyama (Șeineanu, II, 56).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

boiamá, s.f. (înv.) basma (pătrată), testemel, broboadă.

Intrare: boiama
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boiama
  • boiamaua
plural
  • boiamale
  • boiamalele
genitiv-dativ singular
  • boiamale
  • boiamalei
plural
  • boiamale
  • boiamalelor
vocativ singular —
plural —