bogasiu sn [At: (a. 1588) ap. CUV. D. BĂTR. I, 201 / V: ~aciu, ~ie sf, ~in, ~găzie sf, po~ / Pl: (rar) ~ri / E: tc bogasi] (Înv) 1-2 Stofa sau pânză fină importată din Orient și folosită, mai ales, la căptușeli. 3-4 Bucată de bogasiu (1-2).

BOGASÍU s. n. (Învechit) Stofă sau pînză scumpă, în culori și cu lustru, care se importa din Orient și se întrebuința mai ales la căptușitul hainelor. O fermenea... căptușită cu bogasiu roșu... sta pe scara caselor marelui postelnic. FILIMON, C. 43.

BOGASÍU s. n. (Înv.) Stofă sau pânză scumpă care se importa din Orient și se întrebuința mai ales pentru căptușeli. – Ngr. bogası.

BOGASÍU ~ri n. 1) Stofă fină importată în trecut din Orient și folosită mai ales pentru căptușeli. 2) la pl. Sorturi ale acestei țesături. /<turc. bogasi

bogasiu n. materie colorată și lustruită: șalvari de bogasiu. [Turc. BOGASY].

bogasíŭ n., pl. urĭ (turc. bogasy, buhasy, id., de unde și ngr. bogasi, buhasi, sp. bocaci, bocacin, fr. boucassin; pol. bogazya, ung. bagazia). Vechĭ. Un fel de pînză colorată care se întrebuința la căptușit ș.a. – Și bogasie, f. și bogaciŭ, bogacin și pogasiŭ.

bogasíu (înv.) s. n., art. bogasíul; pl. bogasíuri

bogasíu s. n., art. bogasíul; pl. bogasíuri

bogasíu s. m. – Pînză groasă. – Var. bogasie, bogasan. Mr. buhasie. Tc. bogasi (Șeineanu, II, 55; Lokotsch 324; REW 1188); cf. ngr. μποϰασί, bg. bocasija, it. boccasino, fr. boucassin, sp. bocací. Der. bogasier, s. m. (negustor de textile); bogasierie, s. f. (prăvălie; textile).