BODÂRLẮU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodârlău-cu-fierăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de fierăstrău (Mergus merganser). – Et. nec.

bodârlắu² sn [At: JIPESCU, O. 95 / Pl: ~laie, -Iăie / E: nct] (Arg) Închisoare.

bodârlắu¹ sm [At: COSTINESCU / V: -dăr-, -lan / Pl: ~ăi / E: nct] (Orn) 1 Cufundar (Gavia, arctica). 2 (Îc) ~-cu-ferăstrău Pasăre de baltă înrudită cu rața, cu zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de ferăstrău (Mergus merganser).

BODÂRLẮU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodârlău-cu-ferăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de ferăstrău (Mergus merganser). – Et. nec.

BODÂRLẮU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar (a). ◊ Compus: bodârlău-cu-ferăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de ferăstrău (Mergus merganser).

bodârlău m. 1. soiu de rață, cu pene negre și cioc ascuțit, ce mereu se afundă în apă (Colymbus); 2. pop. temniță: hoții merg la bodârlău. [Ung. BUKDARLÓ, din bukdalni, a se cofunda].

bodărlău sm vz bodârlău¹

BODÎRLẮU, bodîrlăi, s. m. Cufundar. Rațe, gîște, lișițe și bodîrlăi se retrăseseră în culise. SADOVEANU, N. 67. Din distanță în distanță, cîte un bodîrlău își arată capul său subțire și mișcător, peste unde. ODOBESCU, S. I 399. ◊ Compus: bodîrlău-cu-ferăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, cu pliscul mai lung decît al acesteia, îndoit la vîrf, cu zimții laterali mai proeminenți, asemenea unor dinți de ferăstrău (Mergus merganter).

bodî́rlắŭ și -lán m. (var. din mod-, mom-, pop-îrlan). Munt. Corcodel. Cufundar. – Și bădîrlan (Brașov). – Înț. rar de „închisoare” e pin aluz. la cufundarea bodîrlăului.

bodârlắu s. m., art. bodârlắul; pl. bodârlắi, art. bodârlắii

bodârlău s. m., art. bodârlăul; pl. bodârlăi, art. bodârlăii

BODÂRLĂU s. (ORNIT.) 1. v. corcodel. 2. v. cufundar.

BODÎRLĂU s.(ORNIT.) l. (Podiceps cristatus) corcodel, cufundar, (rar) scufundaci, scufundar, (reg.) fundac. 2. (Gavia arctica) cufundac, cufundar, (reg.) scufundaci, corcodel-mare, fundac-mare.

bodârlắu, (bodârlắi), s. m. – Cufundar, Colymbus glacialis. – Var. bodârlan. Origine incertă, probabil expresivă. Din mag. bujdorló, după Drăganu, Dacor., 334; formă care ar justifica fonetismul rom., din mag. bukdar „cufundar”, der. de la bukdolni „a se cufunda” (cf., Cihac, II, 483 și DAR). Der. bodârlău, s. n. (închisoare), al cărui semantism se explică prin imaginea, proprie limbajului argotic, care confundă faptul de „a merge la închisoare” cu acela de „a se cufunda”; modârlan, s. m. (bădăran, mârlan).

bodârlău, bodârlăi s. m. (intl.) închisoare.