2 definiții pentru boccia (joc)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BÓCCIA s. n. joc sportiv, de origine italiană, la care participanții, așezați la echidistanță față de țintă, la mijlocul terenului, încearcă să o lovească cu niște mingi de lemn. (< it. boccia)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bóccia s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: boccia (joc)
boccia (joc) substantiv neutru
| substantiv neutru (N77) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)