BÓBSLEIGH, bobsleigh-uri, s. n. Sport practicat cu bobul²; bob². [Pr.: bóbslei] – Din engl., fr. bobsleigh.

bobsleigh sn vz bobslei

BÓBSLEIGH s. n. v. bobslei.

bobslei sn [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 70 / V: -gh / Pl: ~uri / E: eg, fr bobsleigh] (Rar) 1-2 Bob².

BÓBSLEI s. n. Sport practicat cu bobul²; bob². – Din engl., fr. bobsleigh.

BÓBSLEI s. n. Bob³. – Scris și: (după englezește) bobsleigh.

BÓBSLEI s. n. (Sport) Bob³. – Engl. bobsleigh.

BÓBSLEI s.n. Bob¹. [< engl. bobsleigh].

BÓBSLEI s. n. bob¹(2). (< engl. bobsleigh)

BÓBSLEI n. v. BOB³. /<engl. bobsleigh

bóbsleigh (angl.) [eigh pron. ei] s. n., art. bóbsleigh-ul; (sănii) pl. bóbsleigh-uri

bóbslei s. n., art. bóbsleiul

bobslei

BÓBSLEI s. v. bob.

bobslei s. v. BOB.