boághe¹ sf [At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: boghiu sm (S și: bodiu), boghi / P: boa~ / Pl: ~ / E: mg bagoly] (Trs; Mol) 1 Bufniță (Bufo bubo). 2 (Fig) Femeie neîngrijită, cu părul zbârlit. 3 Uliu (Accipiter gentilis). corectată

boághe² sf [At: ANON. CAR. / V: boghe, boghiu sm (S: bodiu, Pl: ~uri) / S: -ade / Pl: ~ / E: mg boglya] 1 (Trs; Mol) Căpiță (mare) de fân. 2 (Reg) Claie mică de fân fără țeapă. 3 (Îvp; fig) Grămadă.

boághe³ sf [At: I. CR. III, 286 / Pl: nct / E: nct] (Atm; reg) 1 Zonă temporală. 2 Zona fontanelei.

boághe⁴ sf [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: nct / E: nct] (Reg) Ceață (mai ales pe munți).

boaghe⁵ sf vz boghie

BOAGHE² s. f. (Ban.) Căpiță, claie de fin. Bogyĕ. Cumulus. Acervus. AC, 331. Etimologie: magh. dial. bogja. substantiv feminin

boaghe f. Tr. 1. buhă: că’s mândră nesăpunită..., nu ca boaghea ha urîtă POP.; 2. stogușor de fân: parcă-i boaghea negreblată. [Ung. BAGOLY].

boághe f., pl. boghĭ. (ung. bogoly. V. boghet). Trans. Bufniță. – Vechĭ și’n Mold. (la Cant., pl. tot boaghe). V. boghĭ 2. V. puhace.

BOĂGHE¹ s.f. (Mold., Trans. SV) Bufniță. A: Palaturile lui, sălașe boaghelor și puhacelor. CD 1698, 11^r; cf. CD 1770,12^v. C: Iară bulgariul să izbiia în mîni ca o boaghe în gura lupului. ÎVM, 202^v; cf. VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. bagoly. Cf. bogză, bufniță, buhă, buhnace, puhace. substantiv feminin

BOÁGHE s. v. bufniță, buhă, căpiță, claie, porcoi, stog.

boaghe s. v. BUFNIȚĂ. BUHĂ. CĂPIȚĂ. CLAIE. PORCOI. STOG.

boághe (-e), s. f. – Bufniță. – Var. boaghie, boghiu, bogză. Mag. bagoly (DAR; Gáldi, Dict., 108).

boághe (-e), s. f. – Căpiță, stog. – Var. boghiu, boghiță, bobiță. Mag. boglya (DAR).