bliníe sf [At: NEGRUZZI, S. I, 58 / V: -nee / A și: blínie / E: rs блины] Mâncare rusească, făcută din aluat de clătite în straturi, cu diverse umpluturi.

BLINÍE, blinii, s. f. (Mai ales la pl.) Un fel de mîncare făcut dintr-un aluat ca al clătitelor, așezat în straturi și umplut cu brînză, cu pește etc. (Atestat în forma blineie) Dacă domnul va să cineze, îmi zise el, i-am gătit... blineie cu icre fierte în unt. NEGRUZZI, S. I 58. – Variantă: blinéie, blineie, s. f.

BLINÍE, blinii, s. f. Mâncare făcută dintr-un aluat ca al clătitelor, așezat în straturi și având diferite umpluturi. – Rus blin.

blinie f. Mold. un fel de jumări: i-am gătit blinii cu icre NEGR. [Rus. BLINŬ].

BLINÉIE s. f. v. blinie.

bliníe (rar) s. f., art. blinía, g.-d. art. bliníei; pl. bliníi, art. bliníile

bliníe s. f.. art. blinía, g.-d. art. bliníei; pl. bliníi, art. bliníile

BLINIE, blinii, s.f. Specialitate rusească de mici clătite ceva mai groase, de obicei din făină de hrișcă, servite cu smântână sau unt topit, care acompaniază tradițional asa-numitele zakuski (gustări amenajate sub formă de bufet rece: icre negre, pește afumat etc.)