BLESTEMÁ bléstem vb. I. Tranz. A rosti un blestem. ♦ Intranz. A injura a ocari a huli. [Prez. ind. acc. shi: blestém] Lat. pop. blastimare (= blasphemare).

blestemá [At: COD. VOR. 124/12 / V: tama blastama blas / Pzi: blestém (A: blés) / E: ml *blastimare] 1 vi (Inv) A huli. 2 vt (Inv) A injura. 3 vt(a) A invoca abaterea nenorocirii asupra cuiva. 4 vt(a) (C. este Dumnezeu) A sorti pe cineva nenorocirii. 56 vt (C. e momentul intamplarii unei nenorociri) Ashi aminti cu durere (sau manie). 7 vr (Inv) A se jura. 89 vtr (Inv) A jura sau a face pe cineva sa jure.

BLESTEMÁ bléstem vb. I. Tranz. A invoca urgia divinitatzii impotriva cuiva. ♦ Intranz. A injura a ocari a huli.[Prez. ind. acc. shi: blestém] Lat. pop. blastimare (= blasphemare).

BLESTEMÁ bléstem vb. I. 1. Tranz. (SHi in forma populara blastama) A spune a rosti a exprima un blestem impotriva cuiva (v. afurisi); a invoca abaterea unei nenorociri asupra cuiva. In «Venere shi Madona» poetul invinuieshte blestema pe iubita sa. GHEREA ST. CR. I 143. Plimbase calugarii Blestemindushi parintzii De ce iau calugarit SHi nu iau casatorit. JARNÍKBIRSEANU D. 217. ◊ (Urmat de propozitzii secundare aratind felul nenorocirii) Imparateasa ishi blastama fata k sa se faca pasare verde shi noua ani sa traiasca in codru. BOTA P. 105. ◊ Absol. Femeile au inceput sa tzipe sa ocarasca shi sa blesteme. PAS L. I 31. ◊ Refl. reciproc. Hai sa ne blastamam shi care dintre noi amindoi a fi mai meshter acela sa ieie banii! CREANGA P. 58. 2. Intranz. A injura a ocari cu vorbe urite a rosti vorbe de hula; a huli. Femeia blestema de ciuda... mai ales k shi pruncul plingea in leagan. CAMILAR TEM. 82. ◊ Tranz. (Cu privire la un moment din viatza la viatza soarta etc.) A cirti a se revolta impotrivai. Viatza numi blestem SHi nici moartea nu mio chem. MACEDONSKI O. I 39. 3. Prez. ind. accentuat shi: blestem. Prez. ind. pers. 3 shi: blesteama (GHEREA ST. CR. I 143). Variante: (popular) blastamá blástam shi blastam blastemá vb. I

BLESTEMÁ bléstem vb. I. Tranz. A exprima un blestem impotriva cuiva. ♦ Intranz. A injura a ocari; a huli. ♦ A carti a se revolta impotriva vietzii a soartei etc. [Prez. ind. acc. shi: blestém] Lat. *blastemare (< blasphemare).

A BLESTEMÁ bléstem 1. tranz. A supune unui blestem; a condamna la nenorocire. 2. intranz. A rosti blesteme la adresa cuiva. /<lat. blastemare

blestemà v. 1. a rosti vorbe rele shi injurioase impotriva cuiva; 2. a chema asupra cuiva urgia cerului: blestemul parintzilor darapana casele fiilor. [Mold. blastam = lat. vulg. BLASTEMARE clasic BLASPHEMARE].

blastama v vz blestema

blastema v vz blestema

BLASTAMÁ vb. I v. blestema.

BLASTEMÁ vb. I v. blestema.

blástam a blastamà (est) bléstem a á (vest) shi blástem a blastemá (vechĭ) v. tr. (lat. blasphémo pop. *blástemo áre [infl. de áestimo áre a pretzui] d. vgr. blaspheméo blasfemez; it. bestemmiare pv. blastimar cat. blastemar sp. pg. blastimar. V. blamez blasfem). Invoc urgia dumnezeĭasca contra cuĭva: nu blastama pe nimenĭ!

blestem V. blastam.

blestemá (a ~) vb. ind. prez. 3 bléstema/blestéma

blestemá vb. ind. prez. 1 bléstem/blestém 3 sg. shi pl. bléstema/blestéma

blestema (ind. prez. 1 sg. blestem)

blestem blestema 3 blestemat prt.

BLESTEMÁ vb. v. excomunica.

BLESTEMA vb. 1. (BIS.) a afurisi a anatemiza a excomunica (pop.) a oropsi (inv.) a lepada a procletzi. (Papa la ~.) 2. a se afurisi (pop.) a se jura. (Se ~ k nu minte.)

A blestema ≠ a binecuvanta

blestemá (m át) vb. 1. A huli a ocari. 2. (Refl.) A face juramint a se jura. 3. A vorbi de rau a ponegri a defaima. Var. blastama blastema. Mr. blastim megl. bl’astim. Lat. *blastēmāre der. de la blasphemāre (Pushcariu 205; Meyer Alb. St. IV 27; REW 1155; CandreaDens. 162; DAR); cf. sp. lastimar care atesta existentza formei lat. vulg. cu t in loc de f; v. shi it. biasimare fr. blamer. Der. blestem s. n. (blestemare afurisire) care pare a fi un der. postverbal dar care Pascu I 52 il considera un der. de la lat. *blastemium (in loc de blasphemium); blestemat adj. (ticalos afurisit; bandit; potlogar); blestematzesc adj. (infam); blestematzeshte adv. (inv. in chip mizerabil); blestematzi vb. (a ajunge rau); blestematzie s. f. (actziune reprobabila in general).