6 definiții pentru bleotocăreală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BLEOTOCĂREÁLĂ, bleotocăreli, s. f. (Reg.) Faptul de a bleotocări. – Bleotocări + suf. -eală.
BLEOTOCĂREÁLĂ, bleotocăreli, s. f. (Reg.) Faptul de a bleotocări. – Bleotocări + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bleotocăreálă sf [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~eli / E: bleotocări + -eală] (Îvp) Flecăreală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BLEOTOCĂREÁLĂ, bleotocăreli, s. f. (Rar) Flecăreală. În literatură... bleotocăreală de vorbe fără miez și fără nici o intenție de logică. VLĂHUȚĂ, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BLEOTOCĂREÁLĂ, bleotocăreli, s. f. Flecăreală. [Pr.: bleo-] – Din bleotocări + suf. -eală.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bleotocăreálă (reg.) (bleo-) s. f., g.-d. art. bleotocărélii; pl. bleotocăréli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bleotocăreálă s. f., g.-d. art. bleotocărélii; pl. bleotocăréli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: bleo-to-
substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bleotocăreală, bleotocărelisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a bleotocări. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: flecăreală
- În literatură... bleotocăreală de vorbe fără miez și fără nici o intenție de logică. VLĂHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Bleotocări + sufix -eală. DEX '98 DEX '09