opțiuni
  • info

12 definiții pentru bivuaca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIVUACÁ, bivuachez, vb. I. Intranz. (Despre unități militare) A staționa în fața localităților, în corturi sau sub cerul liber. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. bivouaquer.

bivuaca vi [At: NEGRUZZI, S. I. 39 / P: ~vu-a~ / Pzi: ~chez / E: fr bivouaquer] (D. unități militare) A staționa în afara unei localități, sub cerul liber sau în corturi.

BIVUACÁ, bivuachez, vb. I. Intranz. (Despre unități militare) A staționa în afara localităților, în corturi sau sub cerul liber. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. bivouaquer.

BIVUACÁ, bivuachez, vb. I. Intranz. (Despre unități militare) A staționa în afara localităților, în corturi sau sub cerul liber. Pururea în buza tunului, siliți a bivuaca sub un cort care nu vă poate apăra de nestatornicia văzduhului. NEGRUZZI, S. I 39. – Pronunțat: -vu-a-.

BIVUACÁ, bivuachez, vb. I. Intranz. (Despre unități militare) A staționa în afara localităților, în corturi sau sub cerul liber. [Pr.: -vu-a-] – Fr. bivouaquer.

BIVUACÁ vb. I. intr. A sta, a se opri în bivuac. [Pron. -vu-a-. / < fr. bivouaquer].

BIVUACÁ vb. intr. (despre unități militare, alpiniști, turiști) a se opri în bivuac. (< fr. bivouaquer)

A BIVUACÁ ~chéz intranz. (despre unități militare) A se afla în bivuac. [Sil. -vu-a-] /<fr. bivuaquer

bivuacà v. a staționa sau a poposi sub aerul liber.

*bivuachéz, a -cá v. intr. (fr. bivouaquer). Tăbărăsc în corturĭ saŭ supt ceru liber. V. tr. Așez în bivuac.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bivuacá (a ~) (rar) (-vu-a-) vb., ind. prez. 3 bivuacheáză

bivuacá vb. (sil. -vu-a-), ind. prez. 1 sg. bivuachéz, 3 sg. și pl. bivuacheáză

Intrare: bivuaca
  • silabație: bi-vu-a-ca info
verb (V204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bivuaca
  • bivuacare
  • bivuacat
  • bivuacatu‑
  • bivuacând
  • bivuacându‑
 singular plural
  • bivuachează
  • bivuacați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bivuachez
 (să)
  • bivuachez
  • bivuacam
  • bivuacai
  • bivuacasem
a II-a (tu)
  • bivuachezi
 (să)
  • bivuachezi
  • bivuacai
  • bivuacași
  • bivuacaseși
a III-a (el, ea)
  • bivuachează
 (să)
  • bivuacheze
  • bivuaca
  • bivuacă
  • bivuacase
plural I (noi)
  • bivuacăm
 (să)
  • bivuacăm
  • bivuacam
  • bivuacarăm
  • bivuacaserăm
  • bivuacasem
a II-a (voi)
  • bivuacați
 (să)
  • bivuacați
  • bivuacați
  • bivuacarăți
  • bivuacaserăți
  • bivuacaseți
a III-a (ei, ele)
  • bivuachează
 (să)
  • bivuacheze
  • bivuacau
  • bivuacară
  • bivuacaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bivuaca, bivuachezverb

  • 1. (Despre unități militare) A staționa în fața localităților, în corturi sau sub cerul liber. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Pururea în buza tunului, siliți a bivuaca sub un cort care nu vă poate apăra de nestatornicia văzduhului. NEGRUZZI, S. I 39. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.