opțiuni
  • info

9 definiții pentru birnică

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÍRNIC, -Ă, birnici, -ce, s. m. și f. (Înv.) Persoană care era supusă la bir; p. gener. contribuabil. – Bir + suf. -nic.

bírnic, ~ă [At: BIBLIA (1688), 141 / Pl: ~ici, -ice / E: bir + -nic] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care plătește bir. 3 smf (Pgn) Contribuabil. 4 smf (Înv) Tributar. corectată

BÍRNIC, -Ă, birnici, -ce, s. m. și f. (Înv.) Persoană care era supusă la bir; p. gener. Contribuabil. – Bir + suf. -nic.

BÍRNIC, -Ă, birnici, -e, s. m. și f. 1. (Învechit, în opoziție cu scutelnic) Persoană care plătea bir, care era supusă la bir. Și pe cîmp, la plug de fag, Birnicii săraci iar trag. Plugul greu, cioplit din lemn, Pe grumaz le face semn. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 5/6. ◊ (Adjectival) Proprietarul birnic, adică... neboier, nu avea drept să ceară boieresc de la țăranii așezați pe moșia sa. COGĂLNICEANU, S. A. 142. 2. Tributar. Boierule, – așa le spuneau părinții noștri turcilor pe cînd eram birnicii lor. STANCU, D. 215.

BÍRNIC, -Ă, birnici, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care era supusă la bir. – Din bir + suf. -nic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bírnică s. f., g.-d. art. bírnicei; pl. bírnice

bírnică s. f., g.-d. art. bírnicei; pl. bírnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÍRNIC s. contribuabil, subiect, impozabil, (înv.) dajnic, dăjdiar, liude, mode. (~ din orânduirea feudală.)

BIRNIC s. contribuabil, subiect impozabil, (înv.) dajnic, dăjdiar, liude, mode. (~ din orînduirea feudală.)

Intrare: birnică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • birnică
  • birnica
plural
  • birnice
  • birnicele
genitiv-dativ singular
  • birnice
  • birnicei
plural
  • birnice
  • birnicelor
vocativ singular
  • birnică
  • birnico
plural
  • birnicelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

birnic, birnicisubstantiv masculin
birnică, birnicesubstantiv feminin

învechit
  • 1. Persoană care era supusă la bir. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și pe cîmp, la plug de fag, Birnicii săraci iar trag. Plugul greu, cioplit din lemn, Pe grumaz le face semn. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 5/6. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Proprietarul birnic, adică... neboier, nu avea drept să ceară boieresc de la țăranii așezați pe moșia sa. KOGĂLNICEANU, S. A. 142. DLRLC
  • 2. Tributar. DLRLC
    sinonime: tributar
    • format_quote Boierule, – așa le spuneau părinții noștri turcilor pe cînd eram birnicii lor. STANCU, D. 215. DLRLC
etimologie:
  • Bir + sufix -nic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.