BIOSPEOLÓG A biospeologi ge s. m. shi f. (Rar la f.) Specialist in biospeologie. [Pr.: biospeo] Din biospeologie (derivat regresiv).

biospeológ ~a smf [At: DEX² / P: biospeo~ / Pl: ~ogi oge / E: drr biospeologie] Specialist in biospeologie.

BIOSPEOLÓG A biospeologi ge s. m. shi f. Specialist in biospeologie. [Pr.: biospeo] Din biospeologie (der. regr.).

BIOSPEOLÓG A s.m. shi f. Specialist in biospeologie. [Pron. biospeo. / et. incerta].

BIOSPEOLÓG A s. m. f. specialist in biospeologie. (< biospeologie)

biospeológ s. m. (sil. bio) → speolog

BIO „viatza fiintza vie”. ◊ gr. bios „viatza” > fr. bio germ. id. engl. id. it. id. > rom. bio. □ ~bibliografie (v. biblio v. grafie) s. f. scriere care cuprinde prezentarea vietzii cuiva shi lista analitica a lucrarilor sale; ~blast (v. blast) s. n. 1. Substantza ipotetica vie componenta fundamentala a citoplasmei. 2. Celula capabila sa traiasca independent; ~calorimetrie (v. calori v. metrie₁) s. f. parte a biologiei care se ocupa cu studiul fenomenelor calorice produse de activitatea organica; ~cenologie (v. ceno₁ v. logie₁) s. f. disciplina care se ocupa cu studiul biocenozelor; ~cenometru (v. ceno₁ v. metru₁) s. n. dispozitiv pentru colectarea cantitativa a nevertebratelor din ierburi; ~cenoza (v. cenoza₁) s. f. ansamblul organismelor animale shi vegetale legate de un anumit loc de viatza formind un tot unitar; ~ciclu (v. ciclu) s. n. 1. Ciclu vital evolutiv al unui organism. 2. Ansamblul transformarilor ciclice din natura care implica totalitatea organismelor vii. 3. Subdiviziune a biosferei cuprinzind biocenozele din principalele medii de viatza; ~cid (v. cid) adj. s. n. (substantza) care poate distruge un organism vegetal sau animal; ~climagrama (v. clima v. grama) s. f. grafic rezultat din suprapunerea cerintzelor termohidrice ale unei specii exprimate cifric peste diagrama climatului unei localitatzi date; ~climatolog (v. climato v. log) s. m. specialist in bioclimatologie; ~climatologie (v. climato v. logie₁) s. f. shtiintza care studiaza relatziile dintre organisme shi clima; ~coloid (v. colo₂ v. id) s. m. substantza coloidala prezenta in celulele sau in tzesuturile organismelor; ~cor (~chor) (v. cor) s. n. 1. Linie de hotar intre regiunile floristice sau faunistice. 2. Grupare de plante shi animale in cadrul unui biotop; ~corie (~chorie) (v. corie₂) s. f. parte a biocenozei cu durata de existentza redusa care apare k urmare a unor conditzii favorabile; sin. microcenoza; ~crom (v. crom) adj. s. m. 1. adj. Cu pigmentatzie biologica. 2. s. m. Pigment produs de plante sau de animale; ~derma (v. derm) s. f. totalitatea organismelor din biocenoza unei acare traiesc pe tegumentul animalelor; ~dinamic (v. dinamic) adj. referitor la fenomenele dinamice vitale ale organismelor; ~dozimetru (v. dozi v. metru₁) s. n. aparat pentru stabilirea cantitatzii de raze ultraviolete necesara pentru producerea unui eritem minim; ~ecologie (v. eco₁ v. logie₁) s. f. ecologie a plantelor shi animalelor; ~electrogeneza (v. electro v. geneza) s. f. proces de producere a electricitatzii in celulele shi tzesuturile organismelor vii; ~ergonomie (v. ergo v. nomie) s. f. ramura a ergonomiei care studiaza oboseala organismului in relatzie cu durata zilei de munca cu repausul cu orarul cu alimentatzia etc.; ~fag (v. fag) adj. care se hraneshte cu organisme vii; ~fenomenologie (v. fenomeno v. logie₁) s. f. shtiintza care se ocupa cu studiul fenomenelor vietzii; ~fil (v. fil₁) adj. (despre elemente chimice) care se concentreaza in corpul vietzuitoarelor; ~filaxie (v. filaxie) s. f. ansamblu de mecanisme defensive ale organismului; ~fite (v. fit) s. f. pl. microorganisme care nu produc tulburari organismelorgazda; ~fitzie (v. fitzie) s. f. stare de echilibru instabil al organismului animal sau vegetal in care se gasesc inactive unele virusuri; ~for (v. for) s. n. 1. Unitate a substantzei ereditare. 2. Ultima unitate ipotetica a celulei; ~fotogeneza (v. foto v. geneza) s. f. fenomen de producere a luminii reci de catre unele vietzuitoare; sin. bioluminescentza; ~gen (v. gen₁) adj. s. m. shi n. 1. adj. (Despre roci) Care a luat nashtere prin activitatea organismelor. 2. adj. (Despre organisme) Care traieshte parazit pe alt organism viu. 3. s. m. Molecula ipotetica purtatoare a fenomenelor specifice vietzii. 4. s. n. Ingrashamint agricol obtzinut din culturi de bacterii bogate in azot; ~geneza (v. geneza) s. f. teorie potrivit careia orice fiintza provine numai din alta fiintza care a procreato; ~genic (v. genic) adj. 1. Produs de materia vie. 2. Referitor la valoarea nutritiva a unei ape pentru microorganisme; ~genie (v. genie₁) s. f. shtiintza care studiaza dezvoltarea ontogenetica shi evolutzia filogenetica a organismelor animale shi vegetale; ~geocenologie (v. geo v. ceno₁ v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza distributzia geografica a comunitatzilor vegetale shi animale; ~geocenoza (v. geo v. cenoza₁) s. f. complex unitar al suprafetzei Pamintului in care biocenoza shi partzile respective din litosfera hidrosfera atmosfera shi pedosfera se conditzioneaza reciproc; ~geograf (v. geo v. graf) s. m. shi f. specialist in biogeografie; ~geografie (v. geo v. grafie) s. f. shtiintza care studiaza repartitzia organismelor vegetale shi animale pe suprafatza terestra; ~glifa (v. glif) s. f. urma lasata de vietzuitoarele fosile pe suprafatza inferioara a straturilor sedimentare; ~gnoza (v. gnoza) s. f. studiu al cunoashterii proceselor care au loc in materia vie; ~graf (v. graf) s. m. shi f. autor de biografii; ~grafie (v. grafie) s. f. expunere orala sau scrisa a vietzii unei persoane; ~grama (v. grama) s. f. reprezentare grafica a unui biosistem sau a variatziilor lui in timp; ~id (v. id) adj. (despre un sistem viabil) capabil sa manifeste proprietatzi specifice vietzii numai in interiorul unui alt organism; ~lit (v. lit₁) s. n. roca sedimentara provenind din transformarea substantzei organice a vietzuitoarelor; ~litic (v. litic₂) adj. care distruge viatza; ~liza (v. liza) s. f. descompunere a materiei vii sub actziunea fermentzilor; ~log (v. log) s. m. shi f. specialist in biologie; ~logie (v. logie₁) s. f. shtiintza care studiaza organismele vii shi diferitele aspecte ale vietzii; ~meteorolog (v. meteoro v. log) s. m. shi f. specialist in biometeorologie; ~meteorologie (v. meteoro v. logie₁) s. f. studiul influentzei factorilor climatici asupra fiintzelor vii; ~metrie (v. metrie₁) s. f. metoda de cercetare a fenomenelor biologice prin masuratori efectuate asupra fiintzelor vii; ~metru (v. metru₁) s. n. denumire generica pentru instrumentele de masurare a starii de sanatate; ~microscop (v. micro v. scop) s. n. aparat special utilizat in biomicroscopie; ~microscopie (v. micro v. scopie) s. f. examen microscopic al celulelor shi tzesuturilor vii; ~morfogeneza (v. morfo v. geneza) s. f. proces de dezvoltare a caracterelor biologice shi morfologice ale organismelor in functzie de conditziile de existentza; ~morfoza (v. morfoza) s. f. 1. Totalitatea modificarilor structurale shi functzionale ale organismelor. 2. Actziune morfogenetica a organismelor vii asupra altora; ~necroza (v. necroza) s. f. proces de distrugere a unui tzesut organic k urmare a unor leziuni distrofice; ~nomie (v. nomie) s. f. shtiintza care se ocupa cu legile de manifestare a vietzii; ~nomogeneza (v. nomo₁ v. geneza) s. f. proces biologic evolutiv determinat prin legi cauzale shi logice; ~noza (v. noza) s. f. tulburare a activitatzii normale a unui organism produsa de un agent patogen viu; ~patologie (v. pato v. logie₁) s. f. patologie privita din perspectiva biologica; ~plasma (v. plasma) s. f. 1. Materie organica vie care intra in constitutzia tuturor vietzuitoarelor. 2. Substantza fundamentala viscoasa shi vie a celulei; ~plast (v. plast) s. n. particula citoplasmatica vie capabila de a se reproduce singura; ~plastic (v. plastic) adj. referitor la proprietatea celulelor vii de ashi reface distrugerile suferite; ~poieza (v. poieza) s. f. totalitatea fenomenelor care au contribuit la aparitzia organismelor vii; ~pulpectomie (v. pulp/o v. ectomie) s. f. extirpare a pulpei dentare vii; ~ritmograma (v. ritmo v. grama) s. f. reprezentare grafica a ritmurilor biologice ale organismului; ~scopie (v. scopie) s. f. 1. Observatzie a proceselor vitale. 2. Studiul vietzii pe baza de observatzii; ~sfera (v. sfera) s. f. totalitatea organismelor vegetale shi animale care traiesc pe suprafatza pamintului; ~sociologie (v. socio v. logie₁) s. f. 1. Teorie neshtiintzifica care explica viatza sociala shi politica in primul rind prin factori biologici. 2. Studiu al comunitatzilor vegetale shi animale fundamentat pe ideea analogiei dintre structurile sociale shi cele ecologice; ~spectrometrie (v. spectro v. metrie₁) s. f. aplicare a metodelor spectrometrice pentru determinarea prezentzei unui material strain; ~spectroscopie (v. spectro v. scopie) s. f. examinare a tzesuturilor vii cu ajutorul spectroscopului; ~speolog (v. speo v. log) s. m. shi f. specialist in biospeologie; ~speologie (v. speo v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza viatza plantelor shi a animalelor cavernicole; ~stratigrafie (v. strati v. grafie) s. f. disciplina care studiaza raspindirea organismelor dea lungul epocilor geologice shi depozitele sedimentare cu ajutorul fosilelor; ~stratinomie (v. strati v. nomie) s. f. parte a paleontologiei care studiaza conditziile in care au fost inglobate in depozitele sedimentare fosilele vegetale shi animale dea lungul erelor geologice; ~taxie (v. taxie) s. f. disciplina care se ocupa cu clasificarea organismelor vii; sin. biotaxonomie; ~taxonomie (v. taxo v. nomie) s. f. biotaxie*; ~tehnologie (v. tehno v. logie₁) s. f. elaborarea de tehnici shi de metodologii shtiintzifice pe baza intzelegerii proceselor biologice la toate nivelele de organizare a biosferei; ~telemetrie (v. tele v. metrie₁) s. f. masurare shi determinare a unor procese vitale de la distantza; ~terapie (v. terapie) s. f. utilizare a produselor biologice in scop terapeutic; ~termogeneza (v. termo v. geneza) s. f. transformare a energiei chimice in caldura la nivel celular; ~tip (v. tip) s. n. 1. Grup de indivizi care au aceeashi constitutzie genetica shi care nu se deosebesc morfologic prezentind in schimb diferentze de ordin biologic. 2. Tip constitutzional. 3. Grup de germeni cu proprietatzi biochimice asemanatoare in cadrul unei specii; ~tipologie (v. tipo v. logie₁) s. f. 1. Ramura a biologiei care studiaza biotipurile. 2. Disciplina care cerceteaza pentru fiecare individ relatziile posibile intre structura corpului shi comportamentul psihologic; ~tom (v. tom) s. n. aparat cu ajutorul caruia se realizeaza tomografia; ~tomie (v. tomie) s. f. studiul structurii unui organism vegetal sau animal prin disectzie; ~top (v. top) s. n. teritoriu de viatza limitat cu conditzii ecologice relativ similare; ~trof (v. trof) adj. (despre organisme) care se hraneshte cu substantze existente in fiintzele vii; ~trofic (v. trofic) adj. referitor la nutritzia tzesuturilor organice; ~zom (v. zom) s. m. unitate organica shi functzionala din citoplasma.