opțiuni

7 definiții pentru bintătui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bintătui vt [At: PALIA (1582), ap. CCR 67/25 / P: ~tu-i / V: bân~ / Pzi: ~esc / E: mg büntetni] (Trs; mgmî) A pedepsi.

BINTĂTUI vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A pedepsi. El va bate și bintetlui. FOGARASI, apud TEW. Eu sînt al tău Domn Dumnăzău putearnic, stătătoriu de băsău, cine bintătuiesc răotate părinților în feciori. C 1692, 517r. Purure Dumnedzeu ne bintătuiește în ceastă lume cu bici mare. CAT. B, 44; cf. CAT. CALV., apud TEW; SAVA, RÎNDUIALA SĂBORULUI; MISC. SEC. XVII, 164v; PP, 75v; BUITUL, CAT., apud TEW. Variante: bintătlui (FOGARASI, apud TEW). Etimologie: magh. büntetni. Vezi și bintă, bintătuială. verb corectată

BINTĂTLUI vb. v. bintătui. verb

bintătuĭésc v. tr. (ung. bütetni). Trans. Vechĭ. Pedepsesc.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BINTĂTUÍ vb. v. condamna, osândi, pedepsi.

bintătui vb. v. CONDAMNA. OSÎNDI. PEDEPSI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bintătuí (-uésc, -ít), vb. – A pedepsi. Mag. büntetni (DAR; Gáldi, Dict., 107). În Trans., rar. – Der. bintătuială, s. f. (pedeapsă).

Intrare: bintătui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bintătui
  • bintătuire
  • bintătuit
  • bintătuitu‑
  • bintătuind
  • bintătuindu‑
 singular plural
  • bintătuiește
  • bintătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bintătuiesc
 (să)
  • bintătuiesc
  • bintătuiam
  • bintătuii
  • bintătuisem
a II-a (tu)
  • bintătuiești
 (să)
  • bintătuiești
  • bintătuiai
  • bintătuiși
  • bintătuiseși
a III-a (el, ea)
  • bintătuiește
 (să)
  • bintătuiască
  • bintătuia
  • bintătui
  • bintătuise
plural I (noi)
  • bintătuim
 (să)
  • bintătuim
  • bintătuiam
  • bintătuirăm
  • bintătuiserăm
  • bintătuisem
a II-a (voi)
  • bintătuiți
 (să)
  • bintătuiți
  • bintătuiați
  • bintătuirăți
  • bintătuiserăți
  • bintătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • bintătuiesc
 (să)
  • bintătuiască
  • bintătuiau
  • bintătuiră
  • bintătuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)