2 definiții pentru binedispus
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BINEDISPÚNE, binedispun, vb. III. Tranz. și refl. A face să se simtă sau a se simți bine. – Bine + dispune.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
binedispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. binedispún, 2 sg. binedispúi, 1 pl. binedispúnem; conj. prez. 3 să binedispúnă; ger. binedispunấnd; part. binedispús corectată
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
Intrare: binedispus
binedispus participiu
| participiu (PT4) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
binedispune, binedispunverb
- 1. A face să se simtă sau a se simți bine. DEX '09
etimologie:
- Bine + dispune DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.