2 definitzii pentru binedispus
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
BINEDISPÚNE binedispun vb. III. Tranz. shi refl. A face sa se simta sau a se simtzi bine. Bine + dispune.
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
binedispúne (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. binedispún 2 sg. binedispúi 1 pl. binedispúnem; conj. prez. 3 sa binedispúna; ger. binedispunand; part. binedispús corectata
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de Laura-ana
- actziuni
Intrare: binedispus
binedispus participiu
| participiu (PT4) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:
binedispune, binedispunverb
- 1. A face sa se simta sau a se simtzi bine. DEX '09
etimologie:
- Bine + dispune DEX '09
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.