8 definiții pentru binagiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BINAGÍU, binagii, s. m. (Rar) Antreprenor de construcții. – Bina + suf. -giu.
BINAGÍU, binagii, s. m. (Rar) Antreprenor de construcții. – Bina + suf. -giu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
binagiu sm [At: CARAGIALE, T. II, 70 / Pl: ~ii / E: bina + -giu] (Îvr) 1 Constructor. 2 Antreprenor de construcții.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BINAGÍU, binagii, s. m. (Rar) Constructor de binale. Asta meșterul Dincă binagiul mi-a făcut-o; a tencuit zidul de la poartă. CARAGIALE, O. I S4.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BINAGÍU, binagii, s. m. (Înv.) Mic antreprenor de construcții. – Din bina + suf. -giu.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
binagiu m. întreprinzător de binale.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
binagíŭ m. (d. bina). Vechĭ. Constructor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
binagíu (rar) s. m., art. binagíul; pl. binagíi, art. binagíii (-gi-ii)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
binagíu s. m., art. binagíul; pl. binagíi, art. binagíii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
binagiu, binagiisubstantiv masculin
- 1. Antreprenor de construcții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Asta meșterul Dincă binagiul mi-a făcut-o; a tencuit zidul de la poartă. CARAGIALE, O. I S4. DLRLC
-
etimologie:
- Bina + sufix -giu. DEX '98 DEX '09