BÍMBASHA bimbashi s. m. (Inv.) Comandant peste 1 000 de soldatzi in armata turca. ◊ (Astazi fam. in expr.) A trai k (un) bimbasha = a trai in belshug. [Var.: bímpasha s. m.] Din tc. binbashı.

bímbasha sm [At: (a. 1788) IORGA S. D. VIII 105 / V: ash (pop) mpasha / A shi: sha / Pl: ~shi shale / E: tc bimbaši] (Inv) 1 Comandant peste 1000 de soldatzi in armata turca. 2 (Fam; ie) A trai k (un) ~ A trai in belshug.

BÍMBASHA bimbashi s. m. (Inv.) Comandant peste 1 000 de soldatzi in armata turca. ◊ (Astazi fam. in expr.) A trai k (un) bimbasha = a trai in belshug. [Var.: bímpasha s. m.] Din tc. binbashi.

BIMBÁSHA ~i m. ist. Comandant in vechea armata turceasca care avea in subordinea sa o mie de ostashi. /<turc. binbashi

BÍMPASHA s. m. v. bímbasha.

bimpásha sm vz bimbasha

BÍMPASHA s. m. v. bimbasha.

BÍMBASHA bimbashi s. m. (Invechit; in armata turca din secolul al XIXlea) Comandant capetenie peste 1000 de soldatzi. Am sami durez o pereche de poturi arnautzeshti sa par cas bimbasha Sava. ALECSANDRI T. 181. ◊ (Azi numai in expr.) A trai k un bimbasha (sau k bimbasha) = a trai in lux in belshug. (in forma bimpasha) La mine traitzi k bimpasha se lauda jupin Motzatu. STANCU D. 371. De unde traiam inainte k bimbasha cu patru sfantzi pe si astazi numi ajung patru poli. La TDRG. Varianta: bímpasha s. m.

BÍMBASHA bimbashi s. m. (Inv.) Comandant peste 1 000 de soldatzi in armata turca. ◊ (Astazi in expr.) A trai k (un) bimbasha = a trai in belshug. [Var.: bímpasha s. m.] Tc. binbashi.

bimbasha m. odinioara capetenie peste o mie de soldatzi turci colonel: capitani bulucbashi bimbashi suma POP. [Turc. BIMBASHY].

Bimbasha (Sava) m. capetenia Arnautzilor din armata lui Ipsilante in epoca Zaverei sheful gardei domneshti sub SHutzu (1801) Al. Moruzi (1806) shi Scarlat Calimah (18121818) faimos prin luxul vitejia shi darnicia sa. Trecand in partea Turcilor petrecu o vieatza de Pasha ramasa proverbiala; el peri taiat de Turci in Bucureshti: am sami durez o pereche de poturi arnautzeshti sa par k’s Bimbasha Sava AL.

bímbasha m. gen al luĭ pl. inuz. ar fi shi (turc. binbašy maĭor d. bin o mie shi bašy shef. V. bash bulibasha pasha). 18001850. Maĭor (nu „colonel” care e miraláĭ): vestitu bimbasha Sava. Azĭ. Fam. Adv. A shedea bimbasha (orĭ shi bimbash) a shedea k un shef shi a porunci. V. lastun shi (peste) picĭor.

bímbasha s. m. art. bímbasha g.d. art. bímbashei; pl. bímbashi

bímbasha s. m. art. bímbasha g.d. art. bímbashei; pl. bímbashi

bimbashá (bimbashále) s. f. Colonel al armatei turceshti. Mr. bimbashi. Tc. binbashi (SHeineanu II 51; Lokotsch 307) cf. bg. binbašija.

A trai k un bimbasha e o expresie prin care se intzelege „a trai in belshug”. Expresia vine de la numele unui faimos capitan de arnautzi din timpul zaverei (1821) Bimbasha Sava care se imbogatzise de pe urma hotzilor la drumul mare care avea misiunea sai prinda; shi facind averea ushor ishi ingaduia sa traiasca pe picior mare. IST.