4 definiții pentru bimembru (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BIMÉMBRU, -Ă adj. Cu două membre, cu doi membri. ◊ Propoziție bimembră = Propoziție în care există ambele părți de propoziție principale (subiectul și predicatul). [Cf. it. bimembre].
BIMÉMBRU, -Ă adj. cu două membre, cu doi membri. ♦ propoziție ~ă = propoziție în care există și subiectul și predicatul. (< it. bimembre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bimémbru s. m., pl. bimémbri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
BIMÉMBRU, -Ă adj. (cf. it. bimembre): în sintagma propoziție bimembră (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Intrare: bimembru (s.m.)
bimembru substantiv masculin
| substantiv masculin (M62) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)