4 definitzii pentru bimembru (s.m.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
BIMÉMBRU A adj. Cu doua membre cu doi membri. ◊ Propozitzie bimembra = Propozitzie in care exista ambele partzi de propozitzie principale (subiectul shi predicatul). [Cf. it. bimembre].
BIMÉMBRU A adj. cu doua membre cu doi membri. ♦ propozitzie ~a = propozitzie in care exista shi subiectul shi predicatul. (< it. bimembre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
bimémbru s. m. pl. bimémbri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
BIMÉMBRU A adj. (cf. it. bimembre): in sintagma propozitzie bimembra (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
Intrare: bimembru (s.m.)
bimembru substantiv masculin
| substantiv masculin (M62) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)