13 definiții pentru ghileală
din care- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (2)
- jargon (2)
Explicative DEX
GHILEÁLĂ, ghileli, s. f. (Reg.) Faptul de a ghili; ghilit1. – Ghili + suf. -eală.
GHILEÁLĂ, ghileli, s. f. (Reg.) Faptul de a ghili; ghilit1. – Ghili + suf. -eală.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ghileală sf [At: DEX / Pl: ~eli / E: ghili + -eală] (Reg) Ghilire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHILEÁLĂ, ghileli, s. f. Suliman alb, pudră albă. Negustor de băcan, iruri, ghileală, sulimineală. CREANGĂ, P. 112. Pune fața la ghileală, Buze moi la rumineală Și sprîncene la cerneală, ALECSANDRI, P. P. 125. – Variantă: bileálă s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghileală f. (ironic) pudră (CR.). [V. ghili].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghileálă, V. bileală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bileală sf [At: CANTEMIR, IST. 115 / Pl: ~eli / E: ucr бигунки] (Îrg) 1 Fard alb. 2 Pudră albă. 3 (Spc) Carbonat de plumb.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BILEÁLĂ s. f. ghileală.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bileală (ghileală) f. Mold. dres, suliman.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bileálă f., pl. elĭ (rut. bililo, vsl. bĭelito, albeală). Vechĭ. Albeală, suliman alb, cerusă. – Azĭ nord și est numaĭ ghi-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
ghileálă (reg.) s. f., g.-d. art. ghilélii; pl. ghiléli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ghileálă s. f., g.-d. art. ghilélii; pl. ghiléli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
ghileálă, ghiléli, s.f. (reg.) 1. înălbire (a pânzei), ghilit. 1. pudră.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bileálă s.f. (înv.) pudră albă, suliman alb.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ghileală, ghilelisubstantiv feminin
-
- Negustor de băcan, iruri, ghileală, sulimineală. CREANGĂ, P. 112. DLRLC
- Pune fața la ghileală, Buze moi la rumineală Și sprîncene la cerneală, ALECSANDRI, P. P. 125. DLRLC
-
etimologie:
- Ghili + sufix -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.