optziuni
  • info

13 definitzii pentru bifurca

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

BIFURCÁ pers. 3 bifúrca vb. I. Refl. A se despartzi in doua ramuri in doua directzii in doua sensuri. Din fr. bifurquer.

BIFURCÁ pers. 3 bifúrca vb. I. Refl. A se despartzi in doua ramuri in doua directzii in doua sensuri. Din fr. bifurquer.

bifurca vtr [At: I. IONESCU M. 68 / Pzi: 3 ~furca / E: fr bifurquer] 12 A (se) despartzi in doua ramuri directzii sau sensuri.

BIFURCÁ pers. 3 bifúrca vb. I. Refl. A se despartzi in doua ramuri (k bratzele unei furci). E un punct insa unde drumul nostru se bifurca shi de aici incolo mergem pe cai diferite. HOGASH DR. II 169.

BIFURCÁ pers. 3 bifúrca vb. I. Refl. A se despartzi in doua ramuri. Fr. bifurquer.

BIFURCÁ vb. I. refl. A se impartzi in doua (k coarnele unei furci). [P.i. bifúrc. / < fr. bifurquer cf. it. biforcare].

BIFURCÁ vb. refl. a se despartzi in doua ramuri directzii. (< fr. bifurquer)

A SE BIFURCÁ pers. 3 se bifúrca intranz. (despre drumuri cursuri de apa etc.) A se divide in doua (in forma de furca). /<fr. bifurquer

bifurcà v. a impartzi in doua partzi.

*bifúrc shi a á v. tr. (bi shi furca; fr. bifurquer v. intr.). Ramific in doŭa: drumu se bifurca. Fig. Invatzamintu se bifurca se desparte in doŭa.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

bifurcá (a se ~) vb. ind. prez. 3 se bifúrca

bifurcá vb. ind. prez. 3 sg. shi pl. bifúrca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

BIFURCÁ vb. 1. (reg.) a se cracana. (Ramuri care se ~.) 2. (pop.) a se incraci a se infurci. (Drumuri care se ~.)

BIFURCA vb. 1. (reg.) a se cracana. (Ramuri care se ~.) 2. (pop.) a se incraci a se infurci. (Drumuri care se ~.)

Intrare: bifurca
verb (V10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bifurca
  • bifurcare
  • bifurcat
  • bifurcatu‑
  • bifurcand
  • bifurcandu‑
 singular plural
— —
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • bifurca
 (sa)
  • bifurce
  • bifurca
  • bifurca
  • bifurcase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • bifurca
 (sa)
  • bifurce
  • bifurcau
  • bifurcara
  • bifurcasera
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

bifurcaverb

  • 1. A se despartzi in doua ramuri in doua directzii in doua sensuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote E un punct insa unde drumul nostru se bifurca shi de aici incolo mergem pe cai diferite. HOGASH DR. II 169. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.