3 definiții pentru bieniu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
biéniu sn [At: DA ms / P: bi-e-niu / E: lat biennium] (Rar) Perioadă de doi ani Cf trieniu.
BIÉNIU s. n. interval de doi ani. (< lat. biennium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*biéniŭ n. (lat. biennium. V. deceniŭ). Spațiŭ de doĭ anĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bieniu
bieniu substantiv neutru
| substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)