biciúshca sf [At: NECULCE ap. LET. II 200/20 / V: (Mol; rar) utca sb ghi / Pl: ~shti (inv) shce / E: bici + ushca] 1 Cravasha. 2 Bici scurt shi subtzire Cf f(r)ishca.

BICIÚSHCA biciushti s. f. 1. Vergea scurta shi elastica imbracata intro impletitura de piele cu care calaretzul indeamna calul; cravasha. A desemnat in aer cu biciushca locul. GALAN Z. R. 94. 2. Bici scurt sau subtzire. In mijlocul satidui erau maimulte cara cu pluguri opriten loc. Oamenii cu biciushca pe bratz graiau nelinishtitzi. CAMILAR TEM. 86. Mosh Nichifor avea o biciushca de cele de cinepa impletita de mina lui. CREANGA P. 107.

BICIÚSHCA biciushti s. f. 1. Cravasha. 2. Bici scurt shi subtzire. Din bici + suf. ushca.

BICIÚSHCA ~ti f. 1) Bici scurt shi subtzire. 2) Varga flexibila din piele sau imbracata in piele folosita la calarie; cravasha. /bici + suf. ~ushca

biciushca f. biciu lunguietz shi subtzire la calaretzi.

bicĭúshca f. pl. shte shi shtĭ (pol. biczysko coada de bicĭ codirishca). Vargutza saŭ bicĭ mic de batut calu puha (cravasha). Rar. zb.

biciúshca s. f. g.d. art. biciúshtii; pl. biciúshti

biciúshca s. f. g.d. art. biciúshtii; pl. biciúshti

biciushca shte.

BICIÚSHCA s. 1. v. bici. (O lovitura de ~.) 2. v. cravasha.

BICIUSHCA s. 1. bici (reg.) napirca (Mold.) puha (Ban. shi Transilv.) zbici. (O lovitura de ~.) 2. cravasha (pop.) rinca (reg.) fishca iushca napirca zbiciushca. (A dat calului o ~.)