BETULACÉE, betulacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu flori unisexuate grupate în amenți, care se polenizează prin intermediul vântului; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. bétulacée.

betulacée [At: ENC. AGR. / V: (2) -ceu sn / Pl: ~ / E: fr bétulacée] 1 sfp Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu flori unisexuate grupate în amenți, care polenizează prin intermediul vântului. 2 sf Plantă din familia betulacee (1).

BETULACÉE, betulacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu flori unisexuate grupate în amenți, care se polenizează prin intermediul vântului; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. bétulacées.

BETULACÉE s.f.pl. Familie de plante cu frunze simple, alterne, dublu dințate pe margini și cu flori unisexuate, grupate în amenți, cuprinzând mesteacănul, arinul etc.; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. bétulacées].

BETULACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, cu flori unisexuate monoice, grupate în amenți: mesteacănul, arinul etc. (< fr. bétulacées)

BETULACÉE f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase cu flori unisexuate, grupate în amenți, care se polenizează prin intermediul vântului (reprezentanți: mesteacănul, alunul etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. bétulacées

*betulacéŭ, -ée adj. (d. lat. betulla saŭ -úla, mesteacăn). Bot. Din familia mesteacănuluĭ. F. pl. Copacĭ din această familie. V. carpen.

betulacée s. f., art. betulacéea, g.-d. art. betulacéei; pl. betulacée

betulacée s. f., pl. betulacée