8 definiții pentru beta
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BÉTA, beta, s. m. 1. A doua literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului b. 2. (Fiz.; în sintagmele) Particulă beta = electron negativ sau pozitiv emis de unele substanțe radioactive. Radiație beta = radiație constituită din particule beta. – Din fr. bêta.
beta smi [At: DEX2 / E: fr bêta] 1 A doua literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului b. 2 (Fiz; îs) Particulă ~ Electron sau pozitron emis de unele substanțe radioactive. 3 (Fiz: îs) Radiație ~ Flux de particule beta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BETA s. m. 1. A doua literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului b. 2. (Fiz.; în sintagmele) Particulă beta = electron negativ sau pozitiv emis de unele substanțe radioactive. Radiație beta = radiație constituită din particule beta. – Din fr. bêta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BÉTA s. m. inv. 1. a doua literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului b. 2. radiație ~ = radiația emisă de nucleul izotopilor radioactivi, din electroni. (< fr. bêta)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BÉTA m. invar. 1) Numele celei de-a doua litere a alfabetului grecesc. 2): Particule ~ electron emis de unele substanțe radioactive. /<fr. bêta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
béta-endorfínă s. f. 1976 (med.) Tip de hormon cerebral v. protidic, supermorfină [și betta-andorfină] //din beta + endorfină//
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
béta (literă grecească) s. m., pl. béta; β, Β
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
béta s. m. invar.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv masculin (M999) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
| — |
| plural |
| — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
beta, betasubstantiv masculin invariabil
- 1. A doua literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului b. DEX '09 DEX '98 MDN '00
- Particulă beta = electron negativ sau pozitiv emis de unele substanțe radioactive. DEX '09 DEX '98
- Radiație beta = radiație constituită din particule beta. DEX '09 DEX '98 MDN '00
- comentariu β, Β DOOM 2
etimologie:
- bêta DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.