opțiuni

6 definiții pentru belșugos

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

belșugos, ~oasă a [At: CANTEMIR, HR. 216 / V: biș~, bilș~, bivș~ / E: belșug + -os, cf mg böséges[1]] (Reg) Abundent.

  1. etimonul corect ortografiat este bőséges — Ladislau Strifler

belșugós v. îmbelșugat.

îmbelșugat, ~ă a [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 144/13 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~bie~, ~bil~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbelșuga] 1 Care există din belșug Si: abundent, bogat, (reg; rar) îmbelșugător (1). 2 (Pex) Care are din abundență din cele necesare Si: abundent, bogat, îndestulat, (reg; rar) îmbelșugător (2).

îmbelșugat, -ă adj. Abundant. – Și îmbilș- și îmbielș-. Maĭ rar, belșugós, -oásă.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BELȘUGÓS adj. v. abundent, bogat, bun, îmbelșugat, îndestulat, mare, mănos.

belșugos adj. v. ABUNDENT. BOGAT. BUN. ÎMBELȘUGAT. ÎNDESTULAT. MARE. MĂNOS.

Intrare: belșugos
belșugos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belșugos
  • belșugosul
  • belșugosu‑
  • belșugoasă
  • belșugoasa
plural
  • belșugoși
  • belșugoșii
  • belșugoase
  • belșugoasele
genitiv-dativ singular
  • belșugos
  • belșugosului
  • belșugoase
  • belșugoasei
plural
  • belșugoși
  • belșugoșilor
  • belșugoase
  • belșugoaselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)