4 definiții pentru belceu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
belcéu sn [At: REV. CRIT. IV, 337 / Pl: ~cei / E: mg bölcsiö] (Mgm; Trs) Leagăn prins cu funii de grindă.
belcéŭ n., pl. eĭe (ung. bölcsö, id.) Trans. Leagăn. Horă de belceŭ, cîntec de leagăn.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BELCÉU s. v. leagăn.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
belceu s. v. LEAGĂN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: belceu
belceu substantiv neutru
| substantiv neutru (N52) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)