opțiuni
  • info

12 definiții pentru belarus / bielorus (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BELARÚS, -Ă, belaruși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Belarus sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Belarus sau belarușilor (1), privitor la Republica Belarus ori la belaruși. ♦ (Substantivat, f.) Limba belarusă. [Var.: bielorús, -ă adj.] – Din rus. belorus.

BIELORÚS, -Ă, adj., s. m. și f. v. belarus.

bielorús, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~uși, ~e / E: rs белорус] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Bielorusiei. 3-4 smf, a (Om) originar din Bielorusia. 5 smp Populație care locuiește în Bielorusia. 6 a Care aparține Bielorusiei. 7 a Care aparține bielorușilor (5). 8 a Privitor la Bielorusia. 9 a Privitor la bieloruși (5). 10 a Care este specific Bielorusiei. 11 a Care este specific bielorușilor (5). 12 sf Limbă vorbită în Bielorusia.

BIELORÚS, -Ă, bieloruși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bielorusiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bielorusiei, sau populației ei, privitor la Bielorusia sau la populația ei. – Din rus. belorus.

BIELORÚS2, -Ă, bieloruși, -se, s. m. și f. Persoană care locuiește sau care este originară din Bielorusia. – Pronunțat: bie-.

BIELORÚS, -Ă, bieloruși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține R.S.S. Bieloruse sau populației ei, privitor la R.S.S. Bielorusă sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a R.S.S. Bieloruse. [Pr.: bie-] – Rus belorus.

BIELORÚS, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Bielorusia (Belarus). ◊ (s. n.) unul dintre dialectele slavei orientale, vorbit de bieloruși. (< rus. belorus)

BIELORÚS2 ~să (~și, ~se) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bielorusiei sau este originară din Bielorusia. [Sil. bie-lo-] /<rus. belorus

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!belarús / bielorús (bie-) adj. m., s. m., pl. belarúși / bielorúși; adj. f., s. f. belarúsă / bielorúsă

bielorús v. belarús

bielorús s. m., adj. m. (sil. bie-), pl. bielorúși; f. sg. bielorúsă, g.-d. art. bielorúsei, pl. bielorúse

bielorus (3 sil.)

Intrare: belarus / bielorus (s.m.)
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belarus
  • belarusul
  • belarusu‑
plural
  • belaruși
  • belarușii
genitiv-dativ singular
  • belarus
  • belarusului
plural
  • belaruși
  • belarușilor
vocativ singular
  • belarusule
  • belaruse
plural
  • belarușilor
  • silabație: bie-lo-rus info
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bielorus
  • bielorusul
  • bielorusu‑
plural
  • bieloruși
  • bielorușii
genitiv-dativ singular
  • bielorus
  • bielorusului
plural
  • bieloruși
  • bielorușilor
vocativ singular
  • bielorusule
  • bieloruse
plural
  • bielorușilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

belarus, belaruși / bielorus, bielorușisubstantiv masculin
belarusă, belaruse / bielorusă, bielorusesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care face parte din populația Republicii Belarus sau este originară de acolo. DEX '09
  • comentariu Aceste surse prezintă definiții asemănătoare, dar fac referire la denumirea veche a statului: Bielorusia. DEX '98 DLRLC DLRM MDN '00 NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.