2 definitzii pentru beiu
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
beiu m. 1. titlu dat de Turci guvernatorului unei provincii sau unui orash (mai mic decat pasha); 2. in special titlul Domnilor Romani: turceshtete beiule beiule creshtinule! POP.; 3. Domn in genere (mai mult ironic): dormia cat un beiu pana ce asfintzia soarele CR.; 4. partea scobita a arshicului ridicata in sus (partea numita in Mold. «imparat»): jocul in beiu bun. [Turc. BEY].
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
beiu bei.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Intrare: beiu
beiu substantiv masculin
| substantiv masculin (M71) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||