3 definiții pentru beilicciu
Explicative DEX
beilicciu sm [At: IORGA, B. R. 357 / V: ~iciu, beglicgiu, begligiu / Pl: ~ii / E: tc beylikgy] (Trm) Funcționar turc însărcinat cu cumpărarea forțată de oi, la prețuri fixate de turci, în favoarea sultanului sau cu strângerea dijmei de oi, în Țările Române.
beĭlicciú m. (turc. beĭlikči). Vechĭ. Agent care strîngea beĭlicu. V. oĭerit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Jargon
beiliccíu, beiliccíi, s.m. (înv.) agent care strângea dijma, beilicul.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: beilicciu
beilicciu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)