3 definiții pentru beilicciu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
beilicciu sm [At: IORGA, B. R. 357 / V: ~iciu, beglicgiu, begligiu / Pl: ~ii / E: tc beylikgy] (Trm) Funcționar turc însărcinat cu cumpărarea forțată de oi, la prețuri fixate de turci, în favoarea sultanului sau cu strângerea dijmei de oi, în Țările Române.
beĭlicciú m. (turc. beĭlikči). Vechĭ. Agent care strîngea beĭlicu. V. oĭerit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
beiliccíu, beiliccíi, s.m. (înv.) agent care strângea dijma, beilicul.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: beilicciu
beilicciu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)