6 definiții pentru behaviorist (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
behavioríst, ~ă [At: DA / Pl: ~iști, ~e / E: eg behaviorist, fr béhavioriste] 1-2 smf, a (Adept) al behaviorismului. 3 a Care se referă la behaviorism.
BEHAVIORÍST, -Ă adj. Referitor la behaviorism. // Adept al behaviorismului. [Pron. -vi-o-. / < fr. béhavioriste].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BEHAVIORÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al behaviorismului. (< fr. béhavioriste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BEHAVIORÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de behaviorism; propriu behaviorismului. [Sil. -vi-o-] /<fr. béhavioriste
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BEHAVIORÍST2 ~stă, ~ști, ~ste m. și f. Adept al behaviorismului. [Sil. -vi-o-] /<fr. béhavioriste
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BEHAVIORÍST adj. (PSIH.) comportamentist. (Orientare ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: behaviorist (adj.)
behaviorist adjectiv
| adjectiv (A6) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)