O definiție pentru begard
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BEGÁRD s. m. membru al societăților mistice care se formau în sec. XIII în scopul atingerii perfecțiunii evanghelice. (< fr. bégard)
Intrare: begard
begard substantiv masculin
| substantiv masculin (M5) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)