5 definiții pentru bechiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BÉCHIU s. n. (Reg., în expr.) A nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nici) bechiu = a nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe) nimic, niciun cuvânt, nicio boabă. – Et. nec.
béchiu si [At: ALECSANDRI, T. 1773 / E: nct] (Mol; îe) A nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nici) ~ A nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe) nimic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BÉCHIU subst. (Reg., în expr.) A nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nici) bechiu = a nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe) nimic, nici un cuvânt, nici o boabă. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bechiu adv. nimic: n’am înțeles nici bechiu AL. [Ung. BÉTY, litera b].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
béchiu (reg., în expr.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
locuțiune, expresie, compus (I5) Surse flexiune: DOR |
|
bechiusubstantiv neutru invariabil
- A nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nici) bechiu = a nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe) nimic, niciun cuvânt, nicio boabă. DEX '09
etimologie:
- DEX '98 DEX '09