BEATNIC beatnici s. m. Intelectual (american) care practica o filosofie contestatara shi are o tzinuta neingrijita; p. gener. tanar (din Occident) cu plete shi tzinuta neingrijita. [Pr.: bit] Din engl. beatnic.

beatnic sm [At: DEX² / P: bit~ / Pl: ~ici / E: eg beatnik] 1 Intelectual (american) adept al unei filozofii ce contesta valorile societatzii industriale moderne. 2 (Pgn) Tanar (din Occident) a carui atitudine imbracaminte etc. sfideaza conventzionalul.

BEATNIC beatnici s. m. Intelectual (american) care practica o filozofie contestatara shi are o tzinuta neingrijita; p. gener. tanar (din Occident) cu plete shi tzinuta neingrijita. V. hippy. [Pr.: bít] Din engl. beatnic.

BEÁTNIC s.m. (Rar) Tanar din Occident care prin neingrijire shi stridentza vrea sashi afisheze nemultzumirea shi protestul fatza de o societate care o considera inuman de mecanizata shi de conformista. [Pron. bitnic. / < engl. fr. beatnik].

BEATNIC BITNIC/ s. m. tanar care prin neingrijire shi stridentza vrea sashi afisheze nemultzumirea shi protestul fatza de o societate care o considera inumana; (p. ext.) tanar (din Occident) cu plete shi tzinuta neingrijita. (< engl. beatnik)

beatnic s. m. 1967 (anglicism) Tanar care printro tzinuta total neingrijita ishi afisha in anii ’60’70 protestul fatza de societatea de consum v. halucinogen [pron. bítnic] (din engl. fr. beatnic; M. Gheorghiu in LR 2/68 p. 131; DHLF PR 1959; D.Am; DN3 DEXS)

beatnic (angl.) [pron. bítnic] (beatnic) s. m. pl. beatnici