O definiție pentru beagle
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BEAGLE [BIGL] s. m. câine de vânătoare de rasă engleză, mic, robust, curajos, cu urechile lungi, plate. (< engl. beagle)
Intrare: beagle
beagle substantiv masculin
| substantiv masculin (M53) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)