bazílica sf [At: BALCESCU M. V. 6 / A shi: ~lica / Pl: ~ici / E: fr basilique lat basilica] 1 (La romani) Edificiu public cu interiorul impartzit prin shiruri de coloane in trei sau cinci partzi. 2 Biserica romanocatolica medievala in forma de dreptunghi impartzita in interior in trei partzi prin shiruri de coloane. 34 (Pex) Nume dat unei biserici sau unei catedrale impunatoare.

bazilik s.f. 1 (la romani) Edificiu public de mari proportzii de forma dreptunghiulara impartzit in lungime prin shiruri de coloane in trei sau cinci partzi (nave) care servea k loc de judecata bursa comerciala loc de adunari. 2 Biserica creshtina din perioada veche (incepind cu sec. 4) impartzita in interior in trei sau cinci partzi prin shiruri de coloane. ◆ Ext. Biserica sau catedrala catolica de mari proportzii. Bazilica San Pietro din Roma. • pl. ci. /<lat. basĭlĭk ae fr. basilique.

BAZÍLICA bazilici s. f. 1. (In evul mediu) Biserica de forma dreptunghiulara al carei interior era impartzit prin shiruri de coloane sau prin arcade in trei partzi; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale mari impunatoare. Bazilica Sf. Petru din Roma. 2. (La romani) Edificiu public cu interiorul impartzit prin shiruri de coloane in trei sau in cinci partzi. Atunci senaltzara in Roma forul lui Troian cu toate edificiile decorative dimprejurui: portice biblioteca templu; atunci bazilica Ulpiana cu cinci rinduri de stilpi de granit. ODOBESCU S. III 72.

BAZÍLICA bazilici s. f. 1. Biserica medievala in forma de dreptunghi impartzita in interior in trei partzi prin shiruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunatoare. 2. (La romani) Edificiu public cu interiorul impartzit prin shiruri de coloane in trei sau in cinci partzi. Fr. basilique (lat. lit. basilica).

BAZÍLICA s.f. 1. Edificiu public la romani de forma dreptunghiulara cu interiorul impartzit in trei sau cinci partzi prin shiruri de coloane. 2. Biserica din primele secole ale creshtinismului construita dupa planul bazilicilor romane; (astazi) biserica (catolica) de mari proportzii; catedrala. [Pl. ci ce. / < lat. it. basilica fr. basilique].

BAZÍLICA s. f. 1. edificiu public roman de forma dreptunghiulara cu interiorul impartzit prin shiruri de coloane care servea k loc de judecata bursa comerciala sau loc de adunari. ◊ biserica din primele secole ale creshtinismului dupa planul bazilicilor romane. 2. biserica catolica de mari proportzii. (< lat. basilica fr. basilique lat. basilica)

BAZÍLICA ~ci f. 1) (la romani) Edificiu public servind drept loc de judecata sau de adunari avand interiorul impartzit in trei sau cinci partzi egale prin shiruri de coloane. 2) Biserica sau catedrala (catolica) impunatoare cu coloane in interior. [G.D. bazilicei] /<fr. basilique

bazilica f. 1. (la Romani) edificiu unde se facea judecatzi shi unde negutzatorii tratau despre afacerile lor; 2. azi biserica foarte mare catedrala: bazilica Sf. Petru din Roma.

*bazílica V. basilica.

*basílica f. pl. ĭ shi e (vgr. basiliké [stoa] „sala regala”. V. biserica). Locuintza regala la Greci. La Romanĭ edificiŭ in care se judeca shi se adunaŭ negustoriĭ k sa trateze afacerile. Astazĭ biserica mare catedrala: basilica Sfintului Petru din Roma. SHi baz (dupa fr.).

bazílica s. f. g.d. art. bazílicii; pl. bazílici

bazílica s. f. g.d. art. bazílicii; pl. bazílici

AD LIMINA APOSTOLORUM (lat.) in pragul (bazilicii) apostolilor La Roma; la Sfantul Scaun.