opțiuni
  • info

9 definiții pentru bazileu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BAZILÉU, bazilei, s. m. 1. Titlu purtat de regi în Grecia homerică; persoană care avea acest titlu. 2. Titlu purtat de cel de-al doilea arhonte, care păstra între atribuțiile sale religioase vechea funcție sacră a regilor; persoană care avea acest titlu. 3. Titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă; persoană care avea acest titlu. 4. Conducător al unei entități politice barbare. 5. Titlu purtat de împărații bizantini începând cu sec. VII d. H.; persoană care avea acest titlu. – Din fr. basileus.

baziléu s.m. v. basileu.

BAZILÉU s.m. v. basileu.

BAZILÉU s. m. 1. (în Grecia homerică) titlu purtat de conducătorii tribali. 2. (în Atena) titlu al celui de-al doilea arhonte. 3. titlu purtat de împărații bizantini și de regii persani până la cucerirea arabă. (< fr., gr. basileus)

BASILÉU s.m. 1. (În Grecia homerică) Titlu purtat de conducătorii tribali. ♦ Titlu al celui de-al doilea arhonte în Atena antică. 2. (Ist.) Titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă. 3. Titlu purtat de împărații bizantini; persoană având acest titlu. [Var. bazileu s.m. / < fr. basileus, cf. gr. basileus – rege].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

baziléu s. m., art. baziléul; pl. baziléi, art. baziléii

baziléu s. m., art. baziléul

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BASILÉU s. v. împărat.

basileu s. v. ÎMPĂRAT.

Intrare: bazileu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bazileu
  • bazileul
  • bazileu‑
plural
  • bazilei
  • bazileii
genitiv-dativ singular
  • bazileu
  • bazileului
plural
  • bazilei
  • bazileilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • basileu
  • basileul
  • basileu‑
plural
  • basilei
  • basileii
genitiv-dativ singular
  • basileu
  • basileului
plural
  • basilei
  • basileilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bazileu, bazileisubstantiv masculin

  • 1. Titlu purtat de regi în Grecia homerică; persoană care avea acest titlu. DEX '09 DN
  • 2. Titlu purtat de cel de-al doilea arhonte, care păstra între atribuțiile sale religioase vechea funcție sacră a regilor; persoană care avea acest titlu. DEX '09 DN
  • 3. Titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă; persoană care avea acest titlu. DEX '09 DN
  • 4. Conducător al unei entități politice barbare. DEX '09
  • 5. Titlu purtat de împărații bizantini începând cu secolul VII; persoană care avea acest titlu. DEX '09 DN
    sinonime: împărat
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.