9 definiții pentru bazileu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BAZILÉU, bazilei, s. m. 1. Titlu purtat de regi în Grecia homerică; persoană care avea acest titlu. 2. Titlu purtat de cel de-al doilea arhonte, care păstra între atribuțiile sale religioase vechea funcție sacră a regilor; persoană care avea acest titlu. 3. Titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă; persoană care avea acest titlu. 4. Conducător al unei entități politice barbare. 5. Titlu purtat de împărații bizantini începând cu sec. VII d. H.; persoană care avea acest titlu. – Din fr. basileus.
baziléu s.m. v. basileu.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BAZILÉU s.m. v. basileu.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BAZILÉU s. m. 1. (în Grecia homerică) titlu purtat de conducătorii tribali. 2. (în Atena) titlu al celui de-al doilea arhonte. 3. titlu purtat de împărații bizantini și de regii persani până la cucerirea arabă. (< fr., gr. basileus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BASILÉU s.m. 1. (În Grecia homerică) Titlu purtat de conducătorii tribali. ♦ Titlu al celui de-al doilea arhonte în Atena antică. 2. (Ist.) Titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă. 3. Titlu purtat de împărații bizantini; persoană având acest titlu. [Var. bazileu s.m. / < fr. basileus, cf. gr. basileus – rege].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
baziléu s. m., art. baziléul; pl. baziléi, art. baziléii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
baziléu s. m., art. baziléul
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BASILÉU s. v. împărat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
basileu s. v. ÎMPĂRAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bazileu, bazileisubstantiv masculin
- 1. Titlu purtat de regi în Grecia homerică; persoană care avea acest titlu. DEX '09 DN
- 2. Titlu purtat de cel de-al doilea arhonte, care păstra între atribuțiile sale religioase vechea funcție sacră a regilor; persoană care avea acest titlu. DEX '09 DN
- 3. Titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă; persoană care avea acest titlu. DEX '09 DN
- 4. Conducător al unei entități politice barbare. DEX '09
- 5. Titlu purtat de împărații bizantini începând cu secolul VII; persoană care avea acest titlu. DEX '09 DNsinonime: împărat
etimologie:
- basileus DEX '09 DN