bazigíniu s.n. (bot.) Suport al pistilului ridicat deasupra nivelului de insertzie al unor verticile florale. • pl. i. /<lat. basigynium fr. basigyne.

BAZI „fundament baza; alcalin bazic”. ◊ gr. basis „punct de sprijin suport” > fr. basi germ. id. engl. id. it. id. > rom. bazi. □ ~ant (v. ant) adj. cu flori bazale; ~fil (v. fil₁) adj. 1. (Despre plante) Care prefera solurile alcaline. 2. Cu afinitate pentru colorantzii bazici; ~fita (v. fit) adj. s. f. (planta) adaptata la concentratzii mari ale sarurilor de calciu; ~fug (v. fug) adj. (despre organe vegetale) dezvoltat de la baza catre virf; sin. bazifugal; ~game (v. gam) s. f. pl. plante superioare la care oosfera are o pozitzie inversata in sacul embrionar; ~gamie (v. gamie) s. f. fecundatzie la care tubul polinic patrunde in sacul embrionar; ~giniu (v. giniu) s. n. suport al pistilului ridicat deasupra nivelului de insertzie a unor verticile florale; ~metrie (v. metrie₁) s. f. raportarea variatziilor biologice la punctul de plecare ceea ce revine la o exprimare procentuala shi la o reprezentare semilogaritmica; ~onim (v. onim) s. n. nume de baza in sistematica plantelor; ~podiu (v. podiu) s. n. zona autopodiala corespunzind regiunii carpiene formata dintro multzime de oase scurte shi diferentziate; ~sfenoid (v. sfeno v. id) s. n. portziune posterioara a sfenoidului articulata cu apofiza bazilara a occipitalului; ~ton (v. ton) adj. (despre plante) cu o dezvoltare mai pronuntzata in partea bazala.