batác¹ sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~ace / E: nct] (Reg) 1 Limba clopotului. 2 (Îe) A sta ~ A sta în permanență într-un loc.

batác² sn [At: (a. 1784) DOC., ap. ȘIO / V: bătag / Pl: ~uri / E: tc batak] 1 Băltoacă. 2 (Reg; îf bătag) Loc mocirlos.

batác³ sn [At: CV, 1950, nr. 3 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Băț.

BATÁC s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.

batac s. v. BĂLTOACĂ. MLAȘTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC.

a pune țuiul pe batac expr. (intl., înv.) 1. a înceta o acțiune. 2. a renunța la ceva. 3. a se muta, a pleca, a-și schimba domiciliul.